Rugăciune Catolică

Am auzit glasul tău, Doamne:

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi,

şi eu vă voi da odihnă!”

Sfântul sfinţilor, tu mă chemi la ospăţul tău tainic

şi vrei să-mi dai drept hrană pâinea îngerilor,

pe tine însuţi care te-ai coborât din cer

ca să dai viaţă lumii.

Dumnezeule,

Creatorul nevăzut al tuturor lucrurilor,

ce minunat te porţi cu noi!

Ce blând şi binevoitor eşti faţă de aleşii tăi,

că le dai voie să te primească

în sacramentul Euharistiei!

Bucură-te, suflete al meu

şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu,

că ţi-a lăsat un dar aşa de scump

în această vale de lacrimi.

Mă sperie, Doamne Isuse, păcatele mele

şi conştiinţa nu mă lasă

să primesc o taina aşa de mare.

Cuvintele tale blânde mă îmbărbătează,

dar mă îngrozeşte mulţimea păcatelor mele,

căci cine sunt eu, Doamne,

să îndrăznesc a mă apropia de tine?

Cum te voi primi în inima mea,

după ce am necinstit de atâtea ori faţa ta sfântă,

pe care o cinstesc îngerii şi arhanghelii

şi pe care o adoră sfinţii?

Doamne, am păcătuit mult!

Ai milă de mine şi iartă-mă!

Ce pot face, decât să-ţi mărturisesc păcatele,

să le plâng din toată inima

şi să alerg cu încredere la îndurarea ta?

Te rog, Doamne, ascultă-mă şi fă cu mine după mila ta.

Iartă-mă pentru numele tău sfânt,

căci urăsc din tot sufletul păcatele mele

şi vreau să nu le mai fac niciodată.

Şterge din inima mea orice pată,

dă-mi harul pe care l-am pierdut şi sărutul păcii.

Cred, Doamne, şi mărturisesc

că eşti prezent în sacramentul altarului,

tu, Dumnezeul meu, Sfântul sfinţilor,

Regele îngerilor, Creatorul tuturor lucrurilor.

Las în seama ta tot ce nu pot pricepe

din această taină preaadâncă,

fiindcă tu eşti adevărul veşnic, ce nu mă poate înşela.

Ce minunate sunt lucrările tale, Doamne!

Şi cât de nepătrunse sunt tainele tale!

Încrezându-mă în bunătatea

şi mila ta mare, Doamne,

vin la tine ca un bolnav la medicul său,

ca un flămând şi însetat la izvorul vieţii,

ca o făptură la Creatorul ei

şi ca un întristat la Mângâietorul lui.

Sper că prin acest sacrament îmi vei da harul tău

şi voi dobândi frumuseţea întunecată prin păcat,

pentru ca atât trupul cât şi sufletul meu

să fie păstrate în curăţie.

Preabune Isuse, te iubesc!

Fă să părăsesc orice dragoste neîngăduită,

ca să te iubesc mai presus decât orice

şi să te am prieten atât în viaţă cât şi la moarte.

Comoară nespus de preţioasă,

Dumnezeul meu şi Totul meu,

curăţă, înveseleşte şi luminează sufletul meu,

ca să te caute şi să te iubească numai pe tine.

În tine, Doamne, se află tot ce pot dori.

Tu eşti scăparea şi mântuirea,

speranţa şi tăria, cinstea şi slava mea!

Doresc să te primesc cu evlavie şi cu respectul cuvenit.

Vino în casa mea şi binecuvântează-mă ca pe Zaheu

şi numără-mă printre fiii lui Abraham.

Sufletul meu te doreşte şi vrea să se unească cu tine.

Nu-ţi întoarce faţa de la mine,

ci vino şi mângâie-mă cu prezenţa ta.

Sfinţi ai lui Dumnezeu

şi, mai ales, voi, sfinţilor mei patroni,

ajutaţi-mă cu rugăciunile voastre să-l pot primi pe Isus

în acest sacrament, astfel încât să mă învrednicesc

a-l vedea odată faţă în faţă în ceruri,

împreună cu voi. Amin.

La masa preadulcelui tău ospăţ,

bune Doamne Isuse Cristoase,

mă tem să mă apropii eu, păcătosul,

care nu-mi închipui nimica de vredniciile mele,

dar mă încred numai în mila şi în bunătatea ta.

Căci inima şi trupul meu sunt prihănite

cu multe nelegiuiri,

iar cugetul şi limba mea n-au fost păzite cu îngrijire.

Aşadar, bunule Dumnezeu, o înfiorătoare Maiestate,

eu, ticălosul, cuprins de frică,

cer ajutor de la tine, izvorul milostivirii,

mă grăbesc spre tine ca să fiu însănătoşit,

alerg sub ocrotirea ta:

şi dacă n-am îndrăzneală să stau înaintea ta

ca înaintea unui judecător,

doresc să te am de Mântuitor.

Ţie-ţi arăt, Doamne, rănile mele;

ţie-ţi descopăr sfiala mea.

Cunosc păcatele mele cele multe şi mari,

pentru care mă tem.

Nădăjduiesc în mila ta cea fără margini.

Priveşte-mă, deci, cu ochii milostivirii tale,

Doamne Isuse Cristoase, Împărate veşnic,

Dumnezeule şi omule, răstignit pentru om.

Ascultă-mă pe mine cel ce nădăjduiesc în tine:

fie-ţi milă de mine cel plin de ticăloşie şi de păcate,

tu care niciodată nu vei opri

să curgă izvorul milostivirii.

Mă închin ţie, o jertfă mântuitoare,

adusă pe cruce pentru mine

şi pentru tot neamul omenesc.

Mă închin ţie, sânge strălucit şi scump,

ce curgi din rănile răstignitului meu Domn Isus Cristos,

şi speli păcatele lumii întregi.

Aminteşte-ţi, Doamne, de făptura ta,

pe care ai răscumpărat-o prin sângele tău.

Mă căiesc pentru că am păcătuit,

doresc să-ndrept ceea ce am făcut.

Curăţă-mă, preamilostive Părinte,

de toate nelegiuirile şi păcatele mele;

pentru ca cu sufletul şi cu trupul curat,

să mă învrednicesc a gusta din masa ta preasfântă;

şi fă ca sfânta pregustare a trupului şi a sângelui tău,

pe care eu, nevrednicul, vreau să le primesc,

să-mi fie spre iertarea păcatelor mele,

spre desăvârşita curăţire a nelegiuirilor mele,

spre alungarea gândurilor ruşinoase,

spre renaşterea simţurilor celor bune,

şi spre săvârşirea mântuitoare a faptelor ţie plăcute,

spre apărarea preaputernică a sufletului şi a trupului

împotriva curselor vrăjmaşilor mei. Amin.

(Sfântul Ambroziu)