|
Isuse preadarnice,
care printr-o iubire atât de minunată
mi te-ai dat cu totul mie,
dăruindu-mi trupul, sângele, sufletul şi dumnezeirea ta,
oare nu vei asculta rugăciunea mea acum?
De aceea nu voi pleca dinaintea ta
până ce nu te vei milostivi de robul tău
şi nu mă vei binecuvânta.
Iartă-mi deci, Isuse preabune,
toate păcatele tinereţii mele,
prin care te-am mâniat de atâtea ori pe tine,
Dumnezeule, bunul meu cel mai mare.
Dă-mi, preaînţelepte Isuse,
înţelepciunea care stă aproape de scaunul tău,
ca să fie cu mine, să cugete cu mine,
să dorească cu mine,
să vorbească cu mine, să umble cu mine
şi să muncească cu mine în toate zilele vieţii mele.
Dă-mi, preadreptule şi preaiubitorule Isuse,
teama precum şi dragostea numelui tău,
ca în toate şi peste toate,
temându-mă de tine şi iubindu-te,
între nestatorniciile lumeşti
şi ispitele vieţii acesteia muritoare,
inima mea să fie pironită acolo,
unde se află bucuria cea adevărată.
Dă-mi, Regele feciorelnicilor
şi iubitorule de curăţie,
darul adevăratei înfrânări, ca să-ţi pot sluji ţie
cu trupul curat şi cu sufletul neîntinat.
|