|
Îţi mulţumesc din inimă
şi aş vrea să fac aceasta cu demnitate.
Dar ce mulţumire demnă
ar putea să aducă un biet cerşetor,
dacă Regele său ar veni să-l viziteze în coliba sa,
decât să i se arunce la picioare
şi să stea astfel cufundat în linişte,
admirând şi lăudând atâta bunătate.
Mă arunc, aşadar, la picioarele tale,
dumnezeiescul meu Rege, o, Isuse,
şi te ador din abisul nimicniciei mele.
Unesc adoraţia mea
cu aceea pe care ţi-a adus-o sfânta Fecioară Maria,
când te-a primit în sânul ei consacrat
şi aş vrea să te iubesc aşa cum te-a iubit ea.
O, Mântuitorul meu, la această Liturghie,
la cuvintele mele,
te-ai coborât ascultător în mâinile mele,
iar eu de atâtea ori ţi-am întors spatele,
neascultând de poruncile tale
şi am renunţat la harul şi la iubirea ta!
Isuse al meu, sper că m-ai iertat deja,
dar dacă din vina mea nu m-ai iertat încă,
iartă-mă acum, în timp ce mă căiesc din toată inima
că am ofensat bunătatea ta infinită.
O, Isuse al meu, te-am iubit întotdeauna!
Sau, cel puţin de când am început să celebrez
prima sfântă Liturghie,
ar fi trebuit să ard de iubire către tine.
Dintre atâtea mii de oameni,
tu m-ai ales să fiu preotul tău, slujitorul tău.
Ce puteai face mai mult ca să fii iubit de mine?
Te iubesc, Iubirea mea, pentru că îmi dai timp
să fac ceea ce nu am făcut încă.
Vreau să te iubesc din toată inima.
Nu vreau ca în inima mea
să fie altă iubire afară de tine.
Dumnezeul meu, tu mi-ai poruncit să te iubesc
mai mult decât bogăţiile, decât toate onorurile,
decât toate plăcerile lumii.
Tu eşti totul pentru mine,
tu trebuie să fii de acum înainte
singurul meu bine, singura mea iubire.
Din iubire faţă de acest Fiu pe care l-am jertfit
şi l-am primit în pieptul meu,
dă-mi sfânta statornicie în harul tău
şi darul iubirii tale sfinte.
Ţi-i încredinţez, de asemenea,
pe părinţii, prietenii şi duşmanii mei.
Îţi încredinţez sufletele din purgator
şi pe toţi sărmanii păcătoşi.
Sfântă Fecioară, Mama mea,
dobândeşte-mi sfânta statornicie în iubirea lui Isus.
Amin.
(Sfântul Alfons Maria de Liguori)
|