|
Uită, Doamne, ofensele pe care ţi le-am adus
şi iartă-mă.
Mă căiesc din toată inima
şi aş vrea să mor de durere pentru ele.
Dar cu toate aceste ofense tu îmi porunceşti să te iubesc
şi cine sunt eu că doreşti atât de mult
să fii iubit de mine?
Tu ai murit pentru mine,
mi-ai dat ca hrană trupul tău;
eu las totul, mă eliberez de toate
şi te îmbrăţişez, iubitul meu Mântuitor.
Pe cine să iubesc dacă nu pe tine,
care eşti de o frumuseţe infinită,
iubitul meu Răscumpărător.
Bunătate infinită, iubire infinită!
Da, Dumnezeul meu,
unde pot să găsesc în cer şi pe pământ
un bine mai mare decât tine
şi pe cineva care să mă fi iubit mai mult decât tine?
Isuse al meu, ia în stăpânire inima mea;
ţi-o dăruiesc în întregime.
Păstreaz-o pentru totdeauna şi în întregime,
elibereaz-o de orice altă iubire care nu e pentru tine.
Te aleg pe tine ca partea mea de moştenire
şi bogăţia mea.
Permite-mi să te rog cu sfântul Ignaţiu de Loyola:
„Dă-mi numai iubirea ta şi harul tău
şi sunt destul de bogat;
fă să te iubesc şi să fiu iubit de tine
şi să nu doresc şi să nu cer nimic altceva”.
Dar tu cunoşti slăbiciunea mea,
cunoşti trădările mele din trecut,
ajută-mă cu harul tău
şi nu mai îngădui să mă despart de tine
şi de iubirea ta sfântă.
Îţi spun acum şi o repet întotdeauna:
nu îngădui să mă despart de tine. Amin.
|