Rugăciune Catolică

Pe Isus Mântuitorul, viaţa noastră şi păstorul,

Cu iubire să-l cinstim, să-i cântăm, să-l preamărim!

Slava lui e-atât de mare, că nicicând n-am fi în stare

Vredniceşte ca să-i dăm cinstea ce i-o datorăm.

Azi creştinătatea cântă cea mai mare şi mai sfântă

Din fântânile de har: Taina sfântului altar;

Pâinea vieţii, pâinea vie, ce cu-atâta bucurie,

În iubirea-i de nespus, tuturor ne-o dă Isus.

Inimile să tresalte în cântările înalte:

Glasul plin, melodios, să răsune bucuros.

Căci e ziua cea aleasă, când Cristos, la sfânta masă,

Milostiv ne-a dăruit darul cel nepreţuit.

Cina fără de pereche azi încheie Legea veche.

Regele-preot, Isus, jertfă nouă ne-a adus.

Ce-a fost vechi de-acuma trece, e lumină-n noaptea rece;

Şi ce-n semn s-a arătat e-mplinit şi-adevărat.

Ce-a făcut Isus la Cină, din porunca lui divină,

Veşnic se va repeta întru amintirea sa.

Ca zălog al mântuirii şi icoană-a răstignirii,

Domnului vom oferi jertfa sfintei Liturghii.

Cum ne-nvaţă şi credinţa, chipul şi-a schimbat fiinţa:

Pâinea-i trupul lui Cristos, vinul, sânge preţios.

Simţul nu ne lămureşte, dar credinţa ne-ntăreşte

Cu lumina ei din cer, să primim acest mister.

Pâinea, vinul, ţin ascunse lucruri mari şi nepătrunse;

Chipuri ce se osebesc, prin fiinţă se unesc.

Trupul lui Cristos hrăneşte, sângele ne răcoreşte;

Dar şi-n pâine, ca şi-n vin, e Cristos întreg, deplin.

Cine se împărtăşeşte, pe Cristos întreg primeşte;

Tot izvorul harului se revarsă-n pieptul lui.

Şi din pâine-aceasta vie, cât ia unul, iau şi-o mie.

Toată lumea de-ar lua, taina sfântă n-ar seca.

Însă taina cea măreaţă nu la toţi împarte viaţă,

Ci doar celor ce-o primesc cu un cuget creştinesc.

Cei buni iau din ea răsplată, cei răi, aspră judecată;

Căci menirea i-ai schimbat, când nevrednic ai luat.

Şi când pâinea-n părţi se frânge, viaţa nu i se atinge;

O fărâmă de primeşti, prin puterea ei trăieşti.

Chipul pâinii se zdrobeşte, dar Cristos se dăruieşte

Cu toată fiinţa sa, prin oricare părticea.

Iată pâinea îngerească, hrană-n valea pământească

Pentru vrednicii creştini, nu de aruncat la câini.

În figuri el ni s-arată: Isaac cel jertfit de tată,

Mielul cel nevinovat, mană ce-n pustiu s-a dat.

Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi, tu du-ne

Spre livezile cereşti, unde milostiv domneşti.

Şi la masa ta regească, ochii noştri te-ntâlnească:

Cu toţi să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim!