|
Bunul Dumnezeu este mereu dispus să ne primească.
Să-i dăruim această bucurie bunului nostru Tată ceresc!
Sunt unii care spun: „Am făcut un rău prea mare,
bunul Dumnezeu nu mă poate ierta”.
Este o mare blasfemie.
Înseamnă a pune o limită milostivirii lui Dumnezeu,
iar ea nu are aşa ceva: este infinită.
Păcatele noastre sunt asemenea unor fire de nisip
pe lângă măreţul munte al milostivirii lui Dumnezeu.
Atunci când preotul dăruieşte dezlegarea,
nu trebuie să se gândească decât la un lucru,
şi anume: sângele lui Cristos
se revarsă asupra sufletului nostru pentru a-l spăla,
a-l purifica şi a-l face să devină la fel de frumos
cum era după Botez.
Bunul Dumnezeu, în momentul dezlegării,
aruncă păcatele noastre în spatele său,
adică le uită, le nimiceşte:
ele nu vor mai reapărea niciodată.
(Sfântul Ioan Maria Vianney)
|
Marți, 22 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI