Rugăciune Catolică

Mă întorc cu umilinţă

la tine, Doamne, Isuse Cristoase,

după ce te-am părăsit de atâtea ori prin păcatele mele,

căci la cine să merg dacă nu la tine

care eşti viaţa şi mântuirea noastră?

Dacă tu mă vei respinge, cine mă va primi?

Dacă tu mă vei osândi, cine mă va ierta?

Mă hotărâsem să nu mai calc poruncile tale

şi să mă feresc de orice păcat.

Dar cât de nestatornic am fost!

Am urmat pornirile mele rele

şi m-am îndepărtat de tine.

Priveşte-mă, Doamne, cu milostivire,

cum l-ai privit pe Petru, care s-a lepădat de tine.

De ţi-aş putea arăta durerea mea

tot cu atâtea lacrimi de căinţă ca el!

Nădăjduiesc în mila ta, bune Isuse,

căci ea întrece răutatea mea.

Nu mă alunga dinaintea feţei tale,

ci fă să aud cuvintele pline de mângâiere:

„Ţi se iartă păcatele!”

Cred, Doamne, că prin sacramentul Pocăinţei

mi se vor ierta toate păcatele

şi-mi vei reda harul sfinţitor pe care l-am pierdut.

De aceea voi mărturisi cu smerenie

păcatele mele preotului, locţiitorul tău,

ca să primesc prin el dezlegarea ta.

Binevoieşte, Doamne,

să-mi dai harul ca să mă spovedesc bine.

Luminează-mă ca să-mi aduc aminte de toate păcatele

săvârşite cu gândul, cuvântul şi cu fapta.

Mişcă-mi inima ca să urăsc toate păcatele

şi să mă căiesc sincer de ele.

Întăreşte-mi voinţa ca să mă hotărăsc

a mă feri de azi înainte de orice păcat

şi a nu te mai supăra niciodată. Amin.

Dumnezeule milostiv, Părinte ceresc,

priveşte cu bunătate spre mine păcătosul,

care am venit aici să primesc acel sacrament,

pe care dumnezeiescul tău Fiu,

Mântuitorul meu, Isus Cristos,

l-a rânduit în Biserica sa

spre iertarea păcatelor făcute după Botez.

Cred cu tărie, Dumnezeul meu,

că tu ierţi pe deplin păcatele

celor ce primesc vredniceşte de la preot dezlegare

şi că-i ajuţi cu harul tău,

ca să-şi poată îndrepta viaţa lor păcătoasă.

Şi eu nădăjduiesc cu încredere, Părinte preamilostiv,

că astăzi vei curăţi din nou sufletul meu

în sângele lui Isus Cristos şi că-l vei sfinţi cu haruri noi.

Însă mai ştiu, că dezlegarea preotului

nu mi-ar folosi la nimic,

ci mi-ar strica, dacă mi-ar lipsi adevărata căinţă

sau dacă nu mi-aş mărturisi toate păcatele.

De aceea, mă hotărăsc să-mi dau toată silinţa,

ca să mă pregătesc vredniceşte

pentru primirea acestui sacrament.

Dar neputând face nimic fără ajutorul harului tău,

te rog, preamilostive Părinte, prin Isus Cristos,

Fiul tău, Mântuitorul meu,

să-l trimiţi pe Duhul tău Sfânt,

ca să mă ajute în această faptă atât de însemnată.

O Sfântule Duh, împărţitorul luminii

şi al tuturor harurilor,

vino şi mă ajută, ca să mă pregătesc vredniceşte

pentru primirea sfintei taine a Pocăinţei.

Luminează-mi mintea,

ca să pot cunoaşte bine păcatele mele;

sprijină amintirea mea, ca să nu trec cu vederea

niciunul din ele; mişcă inima mea,

ca să mă căiesc cu adevărat de păcatele mele;

întăreşte voinţa mea, ca să-mi iau hotărârea puternică

de a nu mai păcătui şi de a mă îndrepta;

ajută-mă cu harul tău,

ca să mărturisesc preotului toate păcatele mele,

aşa precum le cunosc înaintea ta, Dumnezeule.

O, Marie, Maica milei, roagă-te pentru mine păcătosul.

Dobândeşte-mi, prin mijlocirea ta puternică,

harul unei pocăinţe adevărate.

Îngerul lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu,

ocroteşte-mă împotriva tuturor ademenirilor

duhului necurat. Amin.

Fie-ţi milă de mine, o, Dumnezeul meu!

Mă căiesc din toată inima,

pentru că prin păcatele mele te-am necinstit pe tine;

mă căiesc de ele, pentru că prin ele am pierdut

harul tău şi împărăţia cerului,

şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a iadului.

O Dumnezeul meu, dacă ai fi fost drept cu mine,

ce s-ar fi întâmplat cu sufletul meu?

Eu am fost vrednic să fiu acum, pentru totdeauna,

în deznădăjde, în mijlocul chinurilor de tot soiul.

Dar mai mult mă căiesc de păcatele mele,

pentru că prin ele te-am mâniat pe tine

aşa de dese ori şi aşa de tare,

pe tine, Creatorul meu, Dumnezeul meu:

un Dumnezeu aşa de mare, aşa de bun

şi aşa de vrednic de iubire.

O, zile nefericite, ce le-am întrebuninţat aşa de rău

spre batjocura Dumnezeului meu

şi spre afurisenia sufletului meu!

O, de-aş fi murit când eram încă în harul lui Dumnezeu,

înainte de a fi făcut un rău aşa de mare.

Însă acum, punându-mi toată încrederea

în ajutorul tău,

mă hotărăsc din toată inima să nu mai păcătuiesc

şi să fug de orice prilej de păcat,

pentru că te iubesc mai mult decât orice lucru

şi sunt hotărât a te iubi pururea peste toate. Amin.

(Sfântul Alfons Maria de Liguori).