Rugăciune Catolică

I. Domnul spune: „Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta!” (Mt 22,37)

a) Este inima mea îndreptată spre Dumnezeu aşa încât să-l iubesc cu adevărat pe el mai presus de orice, prin îndeplinirea fidelă a poruncilor, ca un fiu pe tatăl său, sau mai degrabă mă îngrijesc de lucrurile trecătoare? Am întotdeauna o intenţie dreaptă în ceea ce săvârşesc?

b) Am credinţă tare în Dumnezeu care ne-a vorbit prin Fiul său? Am aderat cu fermitate la învăţătura Bisericii? M-am îngrijit de instruirea mea religioasă, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, studiind adevărurile de credinţă, evitând cele ce vatămă credinţa? Am mărturisit întotdeauna, cu hotărâre şi fără teamă, credinţa în Dumnezeu şi în Biserică? M-am arătat bucuros să duc o viaţă creştină în particular şi în public?

c) M-am rugat dimineaţa şi seara, sau nu? Este rugăciunea mea o adevărată conversaţie a minţii şi a inimii cu Dumnezeu, sau numai un rit extern? I-am oferit lui Dumnezeu muncile, bucuriile şi durerile mele? Recurg la el în timp de ispită?

d) Am faţă de numele lui Dumnezeu respect şi iubire, sau poate l-am supărat prin blasfemii, jurământ fals sau rostirea în zadar a numelui său? Nu am luat-o în râs pe sfânta Fecioară Maria şi pe ceilalţi sfinţi?

e) Cinstesc ziua Domnului şi sărbătorile Bisericii, celebrările liturgice, mai ales sfânta Liturghie, celebrându-le cu atenţie şi evlavie? Mi-am împlinit obligaţia spovezii anuale şi a împărtăşaniei de Paşte?

f) Nu am cumva alţi dumnezei, adică lucruri de care mă îngrijesc prea mult şi mă încred în ele mai mult decât în Dumnezeu, cum sunt bogăţiile, superstiţiile, spiritismul şi alte practici deşarte ale magiei?