Rugăciune Catolică

Cristos Domnul spune: „Cine are poruncile mele şi le ţine, acela mă iubeşte” (In 14,21).

a) Care este scopul fundamental al vieţii mele? Sunt însufleţit de speranţa vieţii veşnice? M-am îngrijit de înaintarea mea în viaţa spirituală prin rugăciune, prin citirea şi meditarea cuvântului lui Dumnezeu, prin participarea la sfintele sacramente, prin mortificaţie? Am fost prompt în a stârpi viciile, pornirile şi pasiunile rele, cum sunt invidia, pofta de a mânca şi a bea? Mânat de mândrie şi lăudăroşenie, m-am înălţat înaintea lui Dumnezeu şi am dispreţuit pe alţii, socotindu-mă mai bun ca ei? Am impus voinţa mea altora, neglijând libertatea şi drepturile altora?

b) Cum am folosit timpul, puterile şi darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu, ca şi „talanţii din Evanghelie”? Mă folosesc de toate aceste lucruri spre a mă face din zi în zi tot mai desăvârşit? Am fost leneş şi neglijent?

c) Am suportat cu răbdare suferinţele şi adversităţile vieţii? Cum m-am mortificat în trupul meu, „ca să completez cele ce lipsesc pătimirii lui Cristos”? Am păstrat legea postului şi a abstinenţei?

d) Am păstrat simţurile şi tot trupul în modestie şi curăţie, ca pe un templu al Duhului Sfânt, chemat la înviere şi slavă, şi ca pe un semn al iubirii pe care Dumnezeu cel fidel o are faţă de oameni, exprimată în modul cel mai clar în sacramentul Căsătoriei? Am pătat trupul meu prin fapte necurate, desfrânate, prin cuvinte sau gânduri ruşinoase, prin dorinţe sau fapte murdare? Am fost îngăduitor cu pornirile mele senzuale? Am citit cărţi, am avut conversaţii, am frecventat spectacole, petreceri contrare onestităţii creştine şi umane? Lipsa mea de modestie nu i-a ispitit pe alţii la păcat? Am păstrat legea morală în uzul căsătoriei?

e) Am lucrat contra conştiinţei mele din teamă sau făţărnicie?

f) Am căutat ca în faptele mele să acţioneze adevărata libertate a fiilor lui Dumnezeu, conform legii Duhului, sau sunt robul patimilor?