Rugăciune Catolică

Care este scopul fundamental al vieţii mele?

Mi-am reînnoit propunerea de a-l avea pe Dumnezeu Iubire, ideal al vieţii şi, deci, să-l pun deasupra oricărui lucru, chiar deasupra preoţiei? Este vie în mine credinţa în iubirea sa? Mi-am făcut proprie voinţa lui?

L-am cinstit pe Duhul Sfânt ascultând de glasul său? I-am arătat Mariei că sunt cu totul al ei? Am încercat să o imit?

Am întotdeauna o intenţie dreaptă în ceea ce săvârşesc? Am încercat să pun în practică propunerile de a-mi îndrepta viaţa, după învăţăturile sfintei evanghelii?

Am răspuns vocaţiei mele de preot prin cele mai mici detalii ale vieţii de zi cu zi?

L-am văzut pe Isus în fraţii care au trecut pe lângă mine în timpul zilei, fizic sau în altă manieră? M-am făcut una cu ei? Mi-am reînsufleţit voinţa de a-i iubi, fiind gata să-mi dau chiar şi viaţa pentru ei?

Am păstrat iubirea reciprocă, precum şi prezenţa lui Isus cel înviat în mijlocul nostru? Am reparat ofensele pe care poate le-am adus altora? Am dat scandal în lucru mare, prin fapte sau vorbe rele? Când am suferit insulte, am fost gata să mă împac, din dragoste către Cristos, şi să iert, sau mai păstrez în suflet ură şi dorinţă de răzbunare?

Am trăit cu pasiune pentru Biserică şi pentru instaurarea comuniunii în comunitate? Mă îngrijesc de binele şi prosperitatea comunităţii, sau mă îngrijesc numai de mine? Am fost ascultător faţă de superiorii bisericeşti şi le-am dat respectul cuvenit? În privinţa carităţii fraterne am dat dovadă de răceală, invidie, agresivitate, individualism? În privinţa carităţii pastorale am colaborat cu ceilalţi preoţi? Mi-am asumat misiunile încredinţate în viaţa de comunitate prevăzute de Regulă? Care sunt relaţiile mele cu ceilalţi membri ai comunităţii?

M-am îngrijit de înaintarea mea în viaţa spirituală prin rugăciune, prin citirea şi meditarea cuvântului lui Dumnezeu, prin participarea la sfintele sacramente, prin mortificaţie? Am practicat voturile călugăreşti?

Este rugăciunea mea o adevărată conversaţie a minţii şi a inimii cu Dumnezeu, sau numai un rit extern? I-am oferit lui Dumnezeu muncile, bucuriile şi durerile mele? Recurg la el în timp de ispită? Am un program fix de rugăciune comunitară şi personală?

Am fost prompt în a stârpi viciile, pornirile şi pasiunile rele, cum sunt invidia, pofta de a mânca şi a bea, necurăţia? Am fost umil, sau am fost mânat de mândrie şi lăudăroşenie? M-am înălţat înaintea lui Dumnezeu şi i-am dispreţuit pe alţii, socotindu-mă mai bun ca ei? Mi-am impus altora voinţa mea, neglijându-le libertatea şi drepturile?

Am păstrat simţurile şi tot trupul în modestie şi curăţie, ca pe un templu al Duhului Sfânt, chemat la înviere şi slavă? Mi-am pătat trupul prin fapte necurate, desfrânate, prin cuvinte, dorinţe sau gânduri murdare? Am fost îngăduitor cu pornirile mele senzuale? Am citit cărţi, am văzut filme sau imagini ce pot afecta castitatea? Am avut conversaţii contrare onestităţii creştine, preoţeşti şi umane? Lipsa mea de modestie nu i-a ispitit pe alţii la păcat?

Cum am folosit timpul, puterile şi darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu, ca şi „talanţii din Evanghelie”? Mă folosesc de toate aceste lucruri spre a mă face din zi în zi tot mai desăvârşit? Am fost leneş şi neglijent la studiu, la muncă?

Am realizat propunerea luată la meditaţia de dimineaţă?

Sunt însufleţit de speranţa vieţii veşnice?

Am simţit nevoia unui director spiritual? Am apelat cu încredere la ajutorul său?

Sunt disponibil pentru misiuni? Dacă nu, ce/cine anume mă ţine legat?