|
Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru bunătatea şi milostivirea ta.
Tu n-ai dispreţuit căinţa mea,
ci m-ai primit ca un bun Părinte
şi mi-ai iertat toate păcatele prin sacramentul Pocăinţei.
Acum am libertatea fiilor lui Dumnezeu;
păcatele mele îmi sunt iertate.
Cât sunt de nevrednic de harul
ce l-am primit de la tine, Dumnezeul meu!
Ce răbdare ai avut tu cu mine în rătăcirile mele;
cu ce dragoste părintească m-ai chemat,
ca să mă-ndrept
şi acum, după ce am recunoscut cu căinţă,
ca fiul cel rătăcit,
păcatele mele înaintea ta şi a locţiitorului tău,
cât de repede ai avut milă cu mine
şi ai luat de la mine povara păcatelor mele.
O, Dumnezeule, bucuria ta este să te milostiveşti de noi.
Tu nu vrei moartea păcătosului,
ci să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu în veci.
O, Dumnezeule,
pătrunde şi aprinde de dragoste inima mea,
ca să te iubesc şi eu pe tine şi,
din dragoste către tine,
să urăsc păcatul şi să mă feresc de el.
Da, din acest moment vreau să te iubesc în veci
şi, pe cât îmi va fi cu putinţă,
prin îndeplinirea tuturor datoriilor mele
şi a voinţei tale preasfinte,
vreau să îndrept tot răul făcut prin păcatele mele.
Tu vezi inima mea; tu cunoşti toate, o, Dumnezeul meu;
tu ştii, de asemenea, că te iubesc
şi că sunt hotărât să îndrept şi să-mi sfinţesc viaţa mea.
Vino în ajutorul slăbiciunii mele;
sprijină-mă în lupta împotriva păcatului;
înalţă către tine sufletul meu,
ca să caut numai cele cereşti;
dă-mi, o Izvorule al tuturor darurilor,
dă-mi statornicia în bine
ca să-ţi pot sluji cu credinţă în veci. Amin.
|