|
4 Nimic nu este sănătos în trupul meu
în faţa mâniei tale,†
şi nu este pace în oasele mele *
din cauza păcatelor mele.
5 Căci fărădelegile mi-au acoperit capul, *
ca o povară prea grea pentru mine.
6 Au putrezit şi s-au înveninat rănile mele *
din pricina nebuniei mele.
7 M-am încovoiat şi m-am gârbovit cu totul; *
toată ziua umblu în mâhnire.
8 Rărunchii îmi sunt cuprinşi de febră *
şi nu mai e nimic sănătos în trupul meu.
9 Sunt frânt şi istovit cu totul, *
strig din cauza zbuciumului inimii mele.
10 Doamne, în faţa ta e toată dorinţa mea *
şi suspinul meu nu-ţi este ascuns.
11 Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile *
şi mi-am pierdut chiar şi lumina ochilor.
12 Prietenii şi cunoscuţii se îndepărtează
din cauza rănii mele, *
şi rudele mele stau deoparte.
13 Cei care vor să-mi ia sufletul îmi întind curse, †
cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea, *
şi vicleşuguri pun la cale ziua întreagă.
14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte *
şi sunt ca un mut ce nu-şi deschide gura,
15 ca omul ce nu aude *
şi nu iese răspuns din gura lui.
16 Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranţa, *
tu îmi vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!
17 Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine
când mi se clatină piciorul, *
să nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.
18 Sunt gata să mă prăbuşesc *
şi durerea înaintea mea este pururea.
19 Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea *
şi mă înspăimânt de păcatul meu.
20 Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi sunt puternici *
şi s-au înmulţit cei care mă urăsc fără motiv.
21 Ei îmi răsplătesc binele cu rău *
şi mă acuză pentru că eu caut binele.
22 Să nu mă părăseşti, Doamne; *
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi
de la mine!
23 Grăbeşte-te să mă ajuţi, *
Doamne, mântuirea mea!
|