Rugăciune Catolică

¹ Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere

şi îşi revarsă plângerea înaintea Domnului.

² Doamne, ascultă rugăciunea mea *

şi strigarea mea să ajungă la tine.

³ Nu-ţi întoarce faţa de la mine

în ziua suferinţei mele; *

pleacă-ţi urechea spre mine

în ziua în care te chem, *

grăbeşte-te să mă asculţi.

⁴ Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul *

şi oasele mele ard ca jarul.

⁵ Inima mea a fost lovită şi se usucă

întocmai ca iarba, *

încât uit să-mi mănânc şi pâinea.

⁶ Din cauza geamătului continuu, *

mi s-a lipit pielea de oase.

⁷ M-am asemănat cu un pelican în pustiu, *

m-am făcut asemenea cucuvelei din dărâmături.

⁸ Stau de veghe

şi sunt ca pasărea singuratică pe acoperiş; †

⁹ ziua întreagă mă insultă duşmanii; *

cei care mă lăudau rostesc numele meu

ca blestem.

¹⁰ Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine *

şi cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

¹¹ din pricina mâniei şi a urgiei tale; *

fiindcă, după ce m-ai înălţat, m-ai îndepărtat.

¹² Zilele mele sunt ca umbra care trece *

şi eu m-am uscat ca iarba.

¹³ Tu, Doamne, rămâi în veci *

şi amintirea ta dăinuie din generaţie

în generaţie.

¹⁴ Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sion, †

căci este timpul să-ţi arăţi bunăvoinţa, *

întrucât a venit timpul potrivit.

¹⁵ Iată, servitorilor tăi le sunt dragi pietrele lui *

şi le este milă de ruinele sale.

¹⁶ Toate popoarele se vor teme de numele Domnului *

şi toţi regii pământului de slava sa,

¹⁷ pentru că Domnul a reconstruit Sionul *

şi s-a arătat în mărirea lui.

¹⁸ El ia aminte la rugăciunea celor sărmani *

şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor.

¹⁹ Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare *

şi poporul care se va naşte

îl va lăuda pe Domnul;

²⁰ pentru că el a privit din înălţimi,

din locuinţa sa cea sfântă; *

Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,

²¹ ca să asculte suspinul celor închişi *

şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi

la moarte.

²² Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sion *

şi lauda lui în Ierusalim,

²³ când se vor aduna împreună popoarele

şi împărăţiile, *

ca să-i slujească Domnului.

²⁴ Mi-a vlăguit pe cale puterea, *

mi-a scurtat numărul zilelor.

Am zis: „Dumnezeul meu, †

²⁵ nu mă lua la jumătatea zilelor mele; *

anii tăi sunt din generaţie în generaţie.

²⁶ De la început ai întemeiat pământul *

şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

²⁷ Ele vor pieri, dar tu rămâi, †

şi toate se vor învechi ca un veşmânt, *

şi le vei schimba ca pe o haină.

²⁸ Dar tu eşti acelaşi *

şi anii tăi nu se sfârşesc.

²⁹ Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă *

şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă

în faţa ta”.