Rugăciune Catolică

Va veni o zi precum e

Scris în cărţi, şi-această lume

Foc din cer o s-o consume.

Este ziua-nfricoşată,

Când Stăpânul se arată

Ca să ţină judecată.

Trâmbiţa s-aude până

La-ngropaţii din ţărână

Şi la judecată-i mână.

Ce uimire o să fie,

Când toţi morţii o să-nvie

Şi-o să iasă de sub glie!

Se aduce cartea mare;

După ce în ea apare,

Judecat e fiecare.

Judecata e divină;

Totul iese la lumină,

Pedepsită-i orice vină.

Fiu al veşnicului Tată,

Fă să fim aflaţi o dată

Cu cei drepţi la judecată.

Ah, atunci ce voi răspunde?

Ajutor găsi-voi unde

-n clipa spaimelor profunde?

Deşi-i rea peste măsură,

Poţi salva a ta făptură;

Tu de mine te îndură.

Pentru mine lucru clar e:

Ai purtat o cruce mare;

Scapă-mă de la pierzare.

Ai umblat în praf şi soare,

Ţi-a fost moartea-ngrozitoare;

Totul e zadarnic oare?

Înainte de-a apare

Ziua mare, -a ta iertare

Dă-mi-o cu anticipare.

Gem cu lacrimi şi suspine,

Faţa-mi arde de ruşine;

Iartă răul ce-i în mine.

Fiu al veşnicului Tată,

Fă să fim aflaţi odată

Cu cei drepţi la judecată.

Dai iertare cu plăcere,

Şi tâlharului ce-o cere,

Şi femeii adultere.

O speranţă mila ta dă:

C-al meu suflet n-o să cadă

Veşnic flăcărilor pradă.

Mă aleagă mâna-ţi bună,

Nu cu caprele mă pună,

Ci cu oile-mpreună.

Gura ta sentinţa când dă,

Să-mi arăţi o faţă blândă;

Mă fereşte de osândă.

Te implor cu fruntea-n tină:

Du-mă-n locul de lumină

Când sfârşitul o să vină.

Zi de lacrimi o să fie

Ziua-n care o să-nvie

Omul pentru judecată;

Doamne, milă-atunci arată.

Fiu al veşnicului Tată,

Fă să fim aflaţi odată

Cu cei drepţi la judecată. Amin.