Rugăciune Catolică

O, Inimă preamilostivă a lui Isus,

ispăşire dumnezeiască,

din dragoste către tine, veşnicul Părinte a făgăduit

că va asculta totdeauna rugăciunile noastre,

după cum i-a spus scumpei sale Margareta:

„Roagă-mă pentru Inima preavrednică a Fiului meu

şi, pentru acea Inimă, eu te voi asculta

şi vei dobândi ceea ce îmi ceri”.

Împreună cu tine şi prin tine,

prezint veşnicului Părinte

inima mea săracă şi slabă, pocăită şi smerită,

pentru supărările ce ţi se fac,

mai ales, în Preasfântul Sacrament şi pentru acelea

pe care eu însumi am avut nefericirea să le săvârşesc.

Aşadar, o, divinul meu Mântuitor,

fă să pot şterge cu lacrimi şi spăla cu sângele meu

atâta nerecunoştinţă din partea noastră

faţă de iubirea ta nemărginită!

Uneşte, o, Isuse, durerea mea prea slabă

cu acea durere, pe care ai simţit-o tu

în Grădina Măslinilor şi te-a făcut să transpiri sânge

la vederea păcatelor mele şi ale celorlalţi oameni,

şi închin-o veşnicului Părinte

împreună cu Inima preavrednică de iubire.

Îndestulează tu pentru mine şi ispăşeşte cu iubirea ta

nerecunoştinţa şi nesimţirea faţă de atâtea binefaceri

şi dobândeşte-mi ca, de acum înainte,

să stau cu atâta respect înaintea ta,

încât să îndrept trecutul

şi exemplul meu să-i atragă şi pe alţii la iubirea ta,

căreia mă consfinţesc din această clipă,

alegându-mi ca locuinţă statornică

Inima ta preasfântă, deoarece tu eşti Regele, Mirele,

Păstorul, Învăţătorul şi Prietenul meu,

Călăuza, Ajutorul, Nădejdea, Bucuria mea,

acum şi în veşnicie. Amin.

Isuse, iubirea ta faţă de oameni

este răsplătită cu atâta uitare,

nepăsare, dispreţ şi nerecunoştinţă.

De aceea, noi ne aruncăm la pământ

în faţa altarelor tale

şi, printr-o cinste deosebită, voim să reparăm

răceala nedemnă a oamenilor şi necinstirile

cu care este vătămată din toate părţile

Inima ta preaiubitoare.

Ne aducem aminte că şi noi ne-am purtat mai înainte

în acelaşi fel nevrednic.

Drept aceea, fiind pătrunşi de durerea cea mai vie,

cerem mai întâi milostivirea ta asupra noastră.

Suntem gata să ispăşim printr-o pocăinţă de bunăvoie

nu numai păcatele noastre, ci şi păcatele acelora

care rătăcesc departe de calea mântuirii,

fie că sunt încăpăţânaţi în necredinţa lor

şi nu vor să te urmeze pe tine ca păstor şi conducător,

fie că au scuturat jugul plăcut al legii tale,

călcând în picioare făgăduinţele de la Botez.

Voind să-ţi aducem îndestulare

pentru toate aceste crime vrednice de plâns,

ne propunem să le ispăşim pe fiecare în parte,

şi anume: nemodestia şi neruşinarea în viaţă

şi îmbrăcăminte, prin care se întind

atâtea curse de corupţie sufletelor nevinovate;

încălcarea zilelor de sărbătoare;

blestemele aruncate împotriva ta

şi împotriva sfinţilor tăi;

batjocurile îndreptate contra locţiitorului tău

şi contra stării preoţeşti;

nepăsarea şi sacrilegiile îngrozitoare

faţă de sacramentul iubirii dumnezeieşti;

în sfârşit, păcatele publice ale naţiunilor,

care se împotrivesc drepturilor şi învăţăturilor

Bisericii orânduite de tine.

O, de am putea şterge cu sângele nostru aceste crime!

Pentru a repara vătămările aduse

cinstei tale dumnezeieşti, îţi aducem acea îndestulare

pe care i-ai adus-o tu odinioară Tatălui pe cruce

şi pe care o înnoieşti în fiecare zi pe altar,

împreună cu îndestulările Fecioarei-mame,

cu îndestulările sfinţilor

şi cu cele ale tuturor creştinilor evlavioşi.

Îţi făgăduim din inimă că, ajutaţi de harul tău,

întrucât va depinde de noi,

vom ispăşi păcatele noastre şi ale altora,

precum şi nepăsarea noastră

faţă de o iubire aşa de mare:

printr-o credinţă vie, prin moravuri curate

şi prin păzirea desăvârşită a legilor evanghelice,

mai ales a iubirii.

Făgăduim că vom împiedica din toate puterile

să fii batjocorit din nou şi ne vom da toată osteneala

să-i convingem pe cât mai mulţi să te urmeze.

Primeşte, te rugăm, preablândule Isus,

prin mijlocirea preafericitei Fecioare Maria,

această ispăşire ce ţi-o dăm de bunăvoie.

Prin harul cel mare al statorniciei,

binevoieşte a ne păstra până la moarte

credincioşi în îndeplinirea datoriilor noastre

şi în slujba ta,

pentru ca, la sfârşit, să ajungem toţi la acea patrie

unde tu vieţuieşti ca Dumnezeu,

împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt

în vecii vecilor. Amin.

(Papa Pius al XI-lea)