Rugăciune Catolică

Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.

Fiul lui Dumnezeu, care este Cuvântul viu,

cel prin care ne-a vorbit Dumnezeu,

a venit pe pământ ca om

şi a locuit printre noi, oamenii.

A devenit asemenea nouă, fratele nostru,

ca şi noi să devenim asemenea lui

şi fii adoptivi ai lui Dumnezeu.

În el, Dumnezeu a devenit vizibil

şi a vorbit cu noi, oamenii.

Acum ştim cât de bun este Dumnezeul nostru,

cât de mult ne iubeşte,

ce trebuie să facem ca să-i fim plăcuţi

şi ce trebuie să nădăjduim de la el!

Fiul Celui Preaînalt,

Împăratul cerului şi al pământului,

s-a născut în sărăcie şi umilinţă într-un grajd.

Naşterea lui Mesia a fost vestită mai întâi păstorilor:

ei s-au dus şi au găsit un prunc în iesle.

Astfel, chiar la naşterea sa,

Isus ne învaţă că împărăţia lui

nu este din lumea aceasta şi că fericirea adevărată

pe care a rezervat-o pentru noi

nu trebuie căutată în onoruri înalte, în bogăţii

şi într-o viaţă plină de desfătări, ci în cinste şi virtute.

Dumnezeiescul nostru Mântuitor

vine pe lume ca un copil slab, sărac, neputincios.

El a luat asupra sa greutăţile firii noastre,

ca să ni le uşureze.

De la iesle şi până pe cruce, a suferit necazuri,

contradicţii şi dureri, ca să ne înveţe pe noi răbdarea

şi să arate marea sa iubire faţă de noi.

Cât de plină de învăţături şi de mângâieri

este naşterea ta, o, Isuse!

Te-ai coborât până la noi ca să ne ridici pe noi la tine;

ai devenit sărac, pentru ca să ne faci pe noi bogaţi

în bunuri adevărate şi cereşti.

Ai luat natura noastră umană,

ca să ne uneşti pe noi cu Dumnezeu.

Cum să-ţi mulţumesc?

Cum pot eu răsplăti iubirea ta?

O inimă smerită, sinceră, plină de iubire,

şi o viaţă evlavioasă e jertfa pe care o ceri de la mine.

Niciodată nu vreau să mă înalţ cu mândrie

deasupra altora, de vreme ce tu te-ai smerit aşa de mult.

Niciodată nu vreau să mă îngrijesc prea mult

de cele pământeşti

sau să-mi leg inima de bunurile acestei lumi.

Tu mi-ai promis bunuri veşnice.

Niciodată nu vreau să necinstesc natura mea

prin plăceri sau pofte josnice,

deoarece tu ai devenit Fratele nostru. Amin.

Isuse, Fiul lui Dumnezeu,

care te-ai întrupat şi ai coborât până la noi

ca să ne ridici la viaţa ta dumnezeiască,

te ador în ieslea Betleemului

şi în sfântul Sacrament al altarului,

unde te ascunzi cu aceeaşi dumnezeiască umilinţă.

Preamărim atotputernicia ta, care ni se înfăţişează

sub chip de Prunc neajutorat, sărman,

născut în afara cetăţii.

Îţi mulţumesc pentru delicateţea infinită

cu care ne chemi din întunericul necredinţei

şi al păcatului la lumina credinţei

şi a vieţii noi în Dumnezeu.

Îţi ofer inima mea şi te rog să o transformi,

ca să fie lăcaş vrednic de tine:

curăţ-o prin căinţă şi umilinţă,

încălzeşte-o cu razele iubirii tale,

lumineaz-o cu strălucirea credinţei

şi întăreşte-o cu ancora statorniciei.

Binevoieşte să te naşti în sufletul meu

şi să-ţi trăieşti în mine viaţa de ascultare

plină de iubire faţă de Tatăl. Tu, care ai venit în trup

ca să împlineşti voinţa Părintelui veşnic,

învaţă-mă să-ţi ofer şi eu necontenit,

după exemplul tău şi al Mamei tale,

jertfa supunerii desăvârşite, din iubire,

în toate împrejurările vieţii.

Învaţă-mă să-mi leg inima

numai de bogăţiile nepieritoare

pe care mi le oferă evanghelia şi Euharistia ta;

să-l iubesc pe Dumnezeu mai presus de toate

şi să-l slujesc în semenii mei.

Iată, astăzi te contemplă întreaga Biserică.

Revarsă asupra ei

harurile neasemuite ale acestei sărbători,

ca ea să reflecte tot mai fidel chipul tău:

în nevinovăţie şi bunătate, în sărăcie şi smerenie,

în ascultare şi slujire, în jertfire plină de bucurie. Amin.

Marie, eşti binecuvântată între toate femeile,

pentru că astăzi sânul tău

l-a născut pentru noi pe Mântuitorul

şi tu ne-ai dat din fiinţa ta.

Astăzi, dumnezeirea este unită

şi frământată cu omenirea noastră atât de mult,

încât niciodată nu se poate separa această unire,

nici prin moarte, nici prin nerecunoştinţa noastră.

Fă, Marie, să nu-mi iasă niciodată din inimă,

nici din memorie, nici din suflet,

că ţi-am fost oferită şi dăruită.

Te rog, aşadar, să mă prezinţi şi să mă dăruieşti

dulcelui tău Fiu, Isus; şi vei face aceasta

ca dulce şi binevoitoare Maică a milostivirii. Amin.

(Sfânta Ecaterina de Siena)