|
Tu ai primit demnitatea
de a-i sluji pe primii creştini ca diacon
şi ai împlinit cu strălucire
misiunea încredinţată de apostoli,
încât nimeni nu putea rezista
Duhului care vorbea prin tine.
Chiar şi în martiriu
te-ai asemănat cu Regele martirilor, Isus Cristos,
rugându-te pentru prigonitorii tăi.
Ca dovadă că rugăciunea ta a fost ascultată,
Saul, care păzea hainele celor care te omorau cu pietre,
s-a convertit şi a devenit apostolul popoarelor păgâne.
Cât de slab sunt eu în credinţă!
Mă cuprinde ruşinea şi teama,
când oamenii din jurul meu constată că sunt creştin,
sau văd că mă străduiesc să duc o viaţă
conformă cu învăţătura sfintei evanghelii şi a Bisericii.
Întăreşte-mă, sfinte Ştefane, în credinţă:
s-o păstrez cu demnitate, s-o apăr cu tărie
şi s-o fac cunoscută şi altora prin exemplul vieţii mele,
chiar cu preţul oricăror sacrificii.
Sângele tău să fie ca un germen, din care să crească,
pentru mine şi pentru toţi creştinii,
încrederea în cuvintele
Mântuitorului nostru Isus Cristos:
„Ce-i foloseşte omului de-ar câştiga lumea întreagă,
dar şi-ar pierde sufletul?” sau:
„Nu vă temeţi de cei care ucid trupul,
ci de acela care poate să piardă
şi sufletul, şi trupul în gheenă”.
Dacă nu sunt chemat la demnitatea de a fi martir,
ajută-mă să-l urmez pe Mântuitorul răstignit
pe calea vieţii simple, pentru a mă bucura la sfârşit
în ceata aleşilor săi. Amin.
|