|
De la tine am primit viaţa şi sănătatea;
tu ai dat rod câmpiilor, mi-ai dăruit cele trebuincioase,
şi de câte nenorociri m-ai păzit!
Şi dacă ai îngăduit să mi se întâmple ceva rău,
tot spre binele meu ai rânduit aceasta,
pentru ca, dacă nu te iubesc când îmi faci bine,
să-mi aduc aminte de tine măcar când mă pedepseşti.
Şi totuşi, cât de nerecunoscător ţi-am fost,
câte păcate am săvârşit, cât de puţin m-am gândit la tine!
Pătruns acum de gânduri mai bune,
iată-mă îngenuncheat înaintea tronului tău.
Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru binele pe care mi l-ai făcut;
îţi mulţumesc pentru toate harurile primite de la tine
şi chem toată curtea cerească a îngerilor,
ca să-ţi mulţumească,
deoarece mare a fost bunătatea ta faţă de mine!
Îţi cer iertare, Doamne, pentru toată nerecunoştinţa mea,
îţi cer iertare, pentru că nu am împlinit legea ta,
îţi cer iertate, pentru că de atâtea ori am păcătuit,
şi astfel, am răsplătit cu răutate şi nerecunoştinţă
milostivirea ta!
Hotărârea mea bună din aceste clipe,
de a nu te mai supăra pe viitor
şi de a-ţi arăta mai multă recunoştinţă,
să îmblânzească, Doamne, mânia ta,
de care m-am învrednicit,
şi dă-mi harul ca, înainte de a ieşi din acest sfânt lăcaş,
să aud din gura ta cuvântul de iertare!
Tată ceresc, te rog, împacă-te cu un fiu
care îţi cere iertare pentru greşeli;
întoarce faţa ta către un păcătos care se căieşte
şi întăreşte-i făgăduinţa
de a te iubi cu statornicie aici, pe pământ,
ca să se bucure pe veci
de vederea strălucirii tale dumnezeieşti. Amin.
|
DUMINICA A VII-A DE PESTE AN