|
Luminat şi eu de credinţa
ce mi-ai dat-o la sfântul Botez,
mă arunc în genunchi înaintea ta
şi, deşi nu văd nici dumnezeirea şi nici omenirea ta,
cred totuşi că eşti om adevărat şi Dumnezeu adevărat,
aici, de faţă, ascuns sub chipul pâinii pe care o privesc.
Nu am aur ca să ţi-l dăruiesc,
dar am o inimă care-ţi jură dragoste curată,
cu care vreau să te încălzesc;
nu am tămâie cu care să te cinstesc ca pe Dumnezeul meu,
dar am credinţa vie cu care îmbrăţişez
toate adevărurile ce mi le-ai descoperit
şi după care vreau să-mi dirijez faptele şi purtarea mea.
Nu am smirnă, pe care să ţi-o dau
spre a te recunoaşte ca Mântuitorul meu,
care ai suferit pentru mine,
dar în toate suferinţele ce mi le vei trimite,
vreau să am şi eu, cum ai avut tu,
răbdare însoţită de nădejdea neclintită
că tu mă vei răsplăti pe lumea cealaltă,
dacă te voi urma.
Primeşte deci, Isuse, darurile mele:
credinţa vie, dragostea arzătoare
şi speranţa ce mi-o pun numai în tine.
Te rog, ajută-mă cu harul tău,
ca, iubindu-te cu adevărat aici, pe pământ,
să ajung a te vedea faţă în faţă,
spre a mă bucura de tine sus în cer. Amin.
|