Rugăciune Catolică

Rugăciune de pregătire

Doamne Isuse Cristoase,

noi am venit să te urmăm în rugăciune pe calea crucii,

pe care tu ai parcurs-o de la casa lui Pilat

până sus, pe Golgota.

Recunoscători, ne gândim la marea ta îndurare

cu care ai ispăşit neascultarea noastră

şi ai şters păcatele noastre.

Acestei îndurări îi recomandăm şi pe cei dragi nouă,

ca şi pe toţi oamenii, şi pe noi înşine,

cu păcatele şi durerile noastre.

V. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,

Sfinte fără de moarte,

R. Miluieşte-ne pe noi.

Staţiunea I

ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Judecătorul lumii stă în faţa judecăţii oamenilor.

Plină de ură, mulţimea aţâţată cere moartea lui.

De frica oamenilor, Pilat rosteşte sentinţa nedreaptă. Isus, însă, stă legat şi tace.

Nu a blestemat când a fost defăimat

şi nu a ameninţat când l-au batjocorit.

S-a lăsat în seama celui care

l-a condamnat pe nedrept.

A fost jertfit pentru că el însuşi a voit-o;

gura nu şi-a deschis-o.

De câte ori, şi astăzi, noi, oamenii, îl tragem la răspundere pe Dumnezeu,

deoarece gândurile lui nu sunt gândurile noastre, iar căile lui nu sunt căile noastre!

Doamne Isuse, pentru a ne mântui,

ai acceptat în tăcere sentinţa de moarte rostită de Pilat.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Tatăl nostru. Bucură-te, Marie.

Staţiunea a II-a

ISUS IA CRUCEA PE UMERI

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Ostaşii aduc crucea. De bunăvoie, Domnul ia crucea pe umeri.

El vrea să bea paharul amar pe care i l-a dat Tatăl.

El a purtat suferinţele noastre

şi a luat asupra sa necazurile noastre.

Ca un miel a fost dus la înjunghiere.

A tăcut ca o oaie fără glas

în faţa celui ce o tunde (cf. Is 53,4.7).

Numai cel care, în necazurile stării, în greutăţile muncii,

în cruce şi suferinţă, îşi ia crucea şi-l urmează pe Isus poate să fie ucenicul lui.

Doamne Isuse, tu ai purtat de bunăvoie crucea pe care ţi-a impus-o păcatul oamenilor. De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a III-a

ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ

SUB POVARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Povara este grea, drumul, pietros, Domnul este istovit de moarte.

Se clatină şi cade. El este însă îmbrâncit şi silit să meargă mai departe.

Noi l-am considerat însemnat,

bătut de Dumnezeu şi înfrânt.

El a fost străpuns pentru nelegiuirile noastre,

zdrobit pentru păcatele noastre.

Nu avea nici chip, nici frumuseţe.

Un om obişnuit cu durerea şi boala (cf. Is 53,2-5).

De câte ori, noi, oamenii, refuzăm îndeplinirea datoriilor noastre!

Însă Dumnezeu vrea ca noi să mergem până la capătul drumului.

Doamne Isuse, tu te-ai ridicat după prima ta cădere şi ai dus crucea mai departe.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a IV-a

ISUS O ÎNTÂLNEŞTE

PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Mama se află pe drumul pe care Fiul îşi duce crucea grea. Privirile li se întâlnesc.

Ea vede chinul lui şi poartă toată durerea împreună cu el.

Ochii mei s-au întunecat de plâns,

căci a plecat de la mine

cel care era mângâietorul meu.

Tare ca moartea este iubirea.

Multele ape ale mâhnirii

nu pot să o stingă (cf. Ct 8,6-7).

Cristos suferă şi azi în mădularele trupului său, în surorile şi fraţii săi.

Cu Isus, suferă Maria, mama lui şi a noastră.

Doamne Isuse, tu ai întâlnit-o pe mama ta îndurerată pe drumul crucii.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a V-a

SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS

SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Domnul nu mai poate duce greutatea crucii.

Atunci, soldaţii silesc un bărbat care venea de la câmp

şi care tocmai trecea pe acolo să-l ajute să ducă crucea.

Cine vrea să fie ucenicul meu, să se lepede de sine,

să-şi ia crucea şi să mă urmeze.

Unul să ducă povara celuilalt.

Astfel, împliniţi porunca lui Cristos

(cf. Mc 8,34; Gal 6,2).

Noi, oamenii, ne temem de suferinţă. Chiar şi Petru, ucenicul lui Isus,

temându-se, s-a retras din faţa ei. Şi totuşi, numai prin suferinţă ne putem mântui.

Doamne Isuse, tu l-ai acceptat pe Simon din Cirene

ca ajutor pentru a duce crucea. De aceea, te rugăm:

Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a VI-a

VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS

CU O MARAMĂ

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Veronica vede suferinţa lui Isus şi cruzimea ostaşilor.

Ea nu se întreabă ce gândesc oamenii.

Curajoasă, pătrunde prin mulţime şi îi oferă Domnului marama

pe care el îşi întipăreşte faţa.

Ţie îţi vorbeşte inima mea: „Caută faţa mea”.

Arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi.

Nu-ţi ascunde faţa de la noi (cf. Ps 26,8-9).

Ne mişcă oare durerea celuilalt?

Vedem noi faţa zdrobită a lui Cristos în semenii noştri care suferă?

Doamne Isuse, plin de bunătate, ţi-ai întipărit chipul sfânt pe marama Veronicăi.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Tatăl nostru. Bucură-te, Marie.

Staţiunea a VII-a

ISUS CADE A DOUA OARĂ

SUB POVARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isus cade a doua oară. O cădere mai chinuitoare decât cea dintâi.

Cu mare efort, el se ridică pentru a desăvârşi jertfa sa.

Dar eu sunt vierme, şi nu om,

ocara oamenilor şi batjocura poporului.

Toţi cei care mă văd îşi bat joc de mine,

strâmbă din buze şi dau din cap (Ps 21,7-8).

De câte ori cădem în vechile păcate şi greşeli; nu suntem statornici în bine!

Doamne Isuse, în durerile tale fără margini,

te-ai prăbuşit pentru noi a doua oară sub povara crucii.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a VIII-a

ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Pe drumul spre Calvar, s-au adunat femei care îl plâng pe Domnul chinuit.

El, însă, plin de milă, se gândeşte la nenorocirea ce va veni peste ele.

Nu mă plângeţi pe mine.

Plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.

Veţi spune munţilor: „Cădeţi peste noi”.

Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne” (cf. Lc 23,28-30).

De cele mai multe ori, noi vedem numai durerea exterioară,

şi nu nenorocirea adâncă ce provine din păcat.

Simţim numai durerea proprie şi nu vedem nevoile celorlalţi.

Doamne Isuse, în toiul durerii tale, te-ai gândit la necazurile care,

din pricina păcatelor, vor veni asupra mamelor şi copiilor poporului tău.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a IX-a

ISUS CADE A TREIA OARĂ

SUB POVARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Domnul este extrem de istovit şi se prăbuşeşte a treia oară sub greutatea crucii.

Dar el vrea să ducă până la capăt lucrarea pe care i-a încredinţat-o Tatăl.

Îşi adună ultimele puteri şi se ridică iarăşi.

Sufletul meu este umilit în ţărână.

Trupul meu este culcat la pământ.

Păcatul oamenilor s-a adunat asupra mea,

el mă apasă ca o povară grea.

Nici noi nu suntem încă la ţintă, suntem pe drum, deseori singuri şi părăsiţi.

Şi pentru noi poate să vină ceasul când totul ne părăseşte.

Doamne Isuse, tu te-ai prăbuşit la pământ sub greutatea păcatelor noastre

şi ţi-ai adunat puterile, ridicându-te din nou.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Tatăl nostru. Bucură-te, Marie.

Staţiunea a X-a

ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Domnul, zdrobit de suferinţă, a ajuns pe Muntele Calvar.

Soldaţii îi smulg hainele în faţa mulţimii,

iar rănile biciuirilor încep din nou să sângereze.

Ei îşi împart hainele mele

şi au aruncat sorţii pentru tunica mea.

Din călcâi până-n creştet,

nu este nimic sănătos în mine.

Numai cicatrici şi răni (Ps 21,19; cf. Is 1,6).

De câte ori îl desconsiderăm şi îl dispreţuim pe semenul nostru;

îl compromitem şi nu lăsăm nimic bun în el!

Doamne Isuse, tu ai voit să înduri pentru noi şi ultima umilinţă,

a morţii de răufăcător. De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a XI-a

ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Soldaţii îl trântesc pe Isus la pământ.

Îi străpung mâinile şi picioarele, pironindu-l pe cruce.

Apoi, înalţă crucea. Acum s-a împlinit cuvântul: „Când voi fi înălţat de la pământ,

îi voi atrage pe toţi la mine”.

Mi-au străpuns mâinile şi picioarele,

mi-au numărat toate oasele.

Mi-au pus venin în mâncare,

şi, când îmi era sete,

mi-au dat să beau oţet (Ps 21,17-18; 68,22).

Şi noi suntem adesea legaţi de oameni,

suntem încătuşaţi de îndatoriri de care am vrea să fugim.

Cristos ne dă puterea şi ne învaţă să le îndeplinim în libertatea iubirii.

Doamne Isuse, tu te-ai lăsat răstignit pe cruce pentru noi.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isus atârnă răstignit pe lemnul crucii.

El se roagă pentru călăii săi. Pe la ceasul al nouălea,

a strigat cu glas puternic: „Dumnezeul meu,

Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”

Şi, murind, spune: „S-a împlinit! Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul!”

Crucii tale ne închinăm, stăpâne,

şi sfânta înviere a ta o lăudăm şi o preamărim,

căci, iată, prin lemnul Crucii

a venit bucuria în toată lumea

Dumnezeu să aibă milă de noi

şi să ne binecuvânteze;

să-şi îndrepte spre noi faţa senină

şi să se îndure de noi (Liturgia din Vinerea mare).

Pentru cel ce crede în Cristos, nu există suferinţă fără rost.

Şi în cel mai adânc abis, Cel Răstignit este cu el.

Doamne Isuse, ascultător voinţei Tatălui,

tu ai murit pe cruce pentru mântuirea oamenilor.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Staţiunea a XIII-a

ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Cristos a murit. Iosif din Arimateea, plin de tristeţe şi respect,

a luat jos de pe cruce trupul Domnului.

Apoi l-au aşezat pe Isus în braţele Mariei, mama sa îndurerată.

Voi toţi, cei care treceţi pe aici,

priviţi şi vedeţi dacă se aseamănă vreo durere

cu a mea (Lam 1,12).

Şi noi ne întâlnim cu moartea;

vedem cum mor oameni care ne sunt apropiaţi şi dragi.

Propria noastră moarte este inevitabilă.

Fecioara-mamă ne învaţă şi ne ajută să fim tari în asemenea ocazii.

Doamne Isuse, neînsufleţit în braţele mamei tale,

te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Tatăl nostru. Bucură-te, Marie.

Staţiunea a XIV-a

ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Ei aşază trupul Domnului în mormânt; dar moartea nu-l poate ţine.

Din mormânt se naşte viaţa; noua creaţie s-a săvârşit.

Dacă bobul de grâu nu cade în pământ

şi nu moare, rămâne singur.

Dar dacă moare, aduce rod bogat.

Se seamănă în putrezire şi învie în neputrezire.

Se seamănă în slăbiciune şi învie în putere.

Să nu fim trişti ca şi cei care nu au speranţă.

Căci Cristos a înviat din morţi

ca primul dintre cei adormiţi.

Şi aşa cum toţi mor în Adam,

aşa vor fi toţi înviaţi în Cristos (In 12,24;

1Cor 15,42-43; 1Tes 4,13; cf. 1Cor 15,20-21).

Doamne Isuse, tu ai împărţit cu noi soarta mormântului,

dar a treia zi ai înviat din morţi.

De aceea, te rugăm: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Rugăciune de încheiere

V. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,

Sfinte fără de moarte,

R. Miluieşte-ne pe noi.

Atotputernice, veşnice Dumnezeule,

îţi mulţumim că, prin moartea şi învierea Fiului tău,

ai reînnoit viaţa noastră.

Ajută-ne ca, prin participarea noastră

la Calea Sfintei Cruci,

să fim gata să purtăm cu răbdare şi perseverenţă

crucea noastră şi să-ţi slujim cu fidelitate.

Dăruieşte-le tuturor celor pentru care

ne-am rugat îndurarea ta

şi condu-i pe toţi răposaţii noştri la înviere,