Rugăciune Catolică

Rugăciune de pregătire

Dumnezeule Răscumpărător, Isuse Cristoase,

cu aprinsă dorinţă a sufletului meu

reînnoiesc chemarea ta divină

şi vreau să te urmez pe calea crucii tale!

Pătimirea ta dureroasă să fie pentru mine

oglinda în care să se reflecte viaţa mea preoţească.

Pătimirea ta sfântă să fie pentru mine şcoala

în care să mă înveţi cum să trăiesc cu vrednicie

viaţa mea de preot.

Pătimirea ta sfântă să fie pentru mine

izvorul tăriei şi bucuriei,

ca să pot purta crucea preoţiei

cu inima voioasă şi cu perseverenţă.

Isuse, însufleţeşte inima mea cu acea iubire

cu care ai purtat crucea,

ca să-mi reînnoieşti viaţa sufletească.

Reînvie în inima mea adevărata dragoste

faţă de pătimirea ta sfântă,

pentru ca această sfântă evlavie

să fie spre slava Numelui tău sfânt

Staţiunea I

ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse, cine l-a determinat pe Pilat să te condamne la o moarte aşa de dureroasă? Şi cine a aţâţat acest popor împotriva ta? Preoţii din Ierusalim.

Meditează, o, suflete al meu, cât de grea e căderea preotului care neglijează rugăciunea şi pierde atâtea haruri necesare pentru a duce o viaţă sfântă. Preotul, din prieten, devine duşmanul lui Isus! Enoriaşii răi îl vor urma pe calea păcatului, cei buni se vor răci în evlavie şi va fi tuturora o piatră de scandal. Ce-i foloseşte unui astfel de preot, orb sufleteşte, dacă îl predică pe Isus de pe amvon, dacă prin viaţa sa păcătoasă îl condamnă la moarte împreună cu Pilat?

O, Învăţătorul meu divin! Groaza şi teama cuprind sufletul meu când mă gândesc la preoţii din Ierusalim. Teamă pentru că şi eu, din neglijenţă, am pierdut atâtea haruri ale sfintei mele Preoţii. Tristeţe, pentru că prin păcatele mele am luptat împotriva ta în loc să-mi apropii sufletul de tine.

O, Isuse, din toată inima mă căiesc de păcatele mele şi de lâncezeala mea şi-ţi promit că pe viitor voi folosi mai bine harurile şi darurile tale sfinte.

Staţiunea a II-a

ISUS IA CRUCEA PE UMERI

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Priveşte cum evreii îi pun o cruce grea pe umeri lui Isus. Numai cu câteva zile înainte l-au aclamat cu ramuri de palmier în mâini, iar acum, cu o cruce grea pe umeri, îl scot din Ierusalim.

Şi tu eşti păstor de suflete. De ce te plângi când enoriaşii tăi, în loc de ramuri de palmier, îţi întind o cruce grea? De când învăţăcelul e mai presus de Maestrul său? Mai bine gândeşte-te, nu tu eşti de vină pentru atâtea cruci pe care le ai de purtat din cauza păcatelor tale?

Doamne Dumnezeule, cât mă ruşinează pilda ta sfântă! Eu mă asemăn cu tine numai în purtarea crucii, dar nu şi în răbdarea şi jertfirea de sine cu care ai primit crucea din mâinile poporului tău. De acum va trebui să fie altfel. Vreau să spun şi eu cu Apostolul: „Suferim persecuţie şi răbdăm cu bucurie” (1Cor 4,12).

Staţiunea a III-a

ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ

SUB POVARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Priveşte cum cade Isus sub povara crucii! Preoţii evrei îl privesc şi, în loc să-l ridice, râd batjocoritor. Cât de mult l-a durut acest lucru pe Isus! Oare nu comiţi şi tu acelaşi păcat când priveşti cu indiferenţă la confraţii tăi preoţi sau enoriaşi care gem şi suferă trupeşte şi sufleteşte şi cad sub crucea grea a vieţii? Cât de dureroasă este pentru sufletul nostru această nepăsare cu care privim la suferinţele fraţilor noştri!

Învăţătorule divin, aş vrea să plâng pentru fiecare clipă a vieţii pe care am trăit-o în zadar în loc să fi ajutat şi îmbărbătat atâţia săraci şi bolnavi... Aş vrea să plâng amar pentru fiecare scandal şi păcat pe care l-am săvârşit!

Iartă-mă, iartă-mi păcatele şi pe viitor dă-mi harul ca să uşurez crucea suferinţelor în fiecare om, cât îmi stă în putere.

Staţiunea a IV-a

ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Priveşte la Maica sfântă cu câtă reculegere îl urmează pe Isus pe calea crucii! Îl vede venind pe Fiul ei sfânt. Pe umeri duce jertfa dureroasă a crucii pe care o închină Tatălui ceresc. O priveşte pe Maria cu cea mai mare iubire. Privirea plină de compătimire a Maicii sfinte îl întăreşte şi îl îmbărbătează pe Isus. Străbate mai cu curaj calea crucii.

Şi tu te-ai învrednici de mai multă îmbărbătare şi bucurie şi ai duce mai uşor crucea preoţiei tale şi ai fi mai fericit dacă zilnic ai privi la mama ta cerească. O cinsteşti şi o iubeşti pe Sfânta Fecioară?

Învăţătorule divin! Dacă pe drumul spinos al preoţiei mele primesc aşa de puţine bucurii sufleteşti, eu sunt de vină. Am uitat de buna mea mamă cerească, de aceea pe care mi-ai dat-o ca mamă la picioarele crucii. De acum, zilnic, cu dragoste filială o voi privi pe sfânta Fecioară şi voi folosi orice prilej ca să înflăcărez toate inimile de dragoste către sfânta Fecioară.

Staţiunea a V-a

SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS

SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Priveşte la Isus obosit sub povara grea a crucii. Şi Simon din Cirene se apropie de Isus ca să-l ajute la purtarea crucii. Simon nu era preot, ci un simplu om din popor, dar era un om cu inima de aur. Preoţii nu au mişcat nici degetul cel mic ca să-l uşureze pe Isus la purtarea crucii, iar Simon silit, totuşi l-a ajutat din inimă pe Isus. Astfel, laicii de multe ori îl ruşinează pe preot, şi nu rareori laicii, cu pilda lor bună, fac mai mult apostolat decât preoţii. În această problemă, ce-ţi reproşează conştiinţa ta?

O, Învăţătorule divin! Cu cât te urmez pe calea crucii, cu atât mă mustră mai mult conştiinţa mea. Şi eu cunosc laici care prin viaţa lor evlavioasă şi curată mă ruşinează, căci au mai multă iubire în inima lor faţă de tine decât am eu.

O, Doamne, până când turma îl va ruşina pe păstorul ei? Înnoieşte tu în mine viaţa de evlavie, bucurie şi iubire preoţească, pentru a fi pildă bună de urmat pentru toţi oamenii.

Staţiunea a VI-a

VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS

CU O MARAMĂ

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Sudorile morţii acoperă faţa divină a lui Isus. Sângele curge şiroaie pe fruntea sa şi pe faţa desfigurată de dureri şi îndurerată de moarte. Plină de compătimire, o femeie străbate cu greu prin mulţime şi, cu umilinţă, cucernicie şi adâncă evlavie, îi întinde o maramă lui Isus. Această faptă plină de evlavie a Veronicăi ar trebui să-i ruşineze pe atâţia preoţi care îl ating în sfânta Ostie fără respect. Marama Veronicăi vorbeşte de veacuri despre dragoste, evlavie şi smerenie. Ce-ar spune despre noi fiecare corporal dacă ar putea vorbi...

O, dumnezeiescule Învăţător, cu umilinţă mă prostern la picioarele tale şi recunosc că nu întotdeauna am atins sfânta Ostie cu evlavia recerută. De aceea, îţi promit că mă voi purta cu mai multă evlavie faţă de sfânta Taină euharistică. Comportarea mea la sfânta Liturghie, la prefacere, la purtarea sfântului Viatic şi la împărţirea sfintei Împărtăşanii trebuie să arate poporului credincios că şi eu sunt plin de evlavie şi smerenie faţă de tine prezent în sfânta Taină, Mântuitorul meu şi Răscumpărătorul meu!

Staţiunea a VII-a

ISUS CADE A DOUA OARĂ

SUB POVARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Pe Mântuitorul meu iar l-au părăsit puterile. Greutatea crucii şi a păcatelor noastre îl doboară din nou. Simon îl ajută, dar nu poate împiedica această nouă cădere. Dar tu oare n-ai putea împiedica atâtea căderi triste în păcat, mai ales ale tinerilor? Cât de mare este râvna ta în apostolat? Conştiinţa nu-ţi reproşează nimic? Nu au căzut alţii în păcat din pricina ta? Ori din lipsa zelului tău în apostolat?

O, dumnezeiescule Învăţător, ce se va întâmpla cu mine când într-o zi îmi vei cere socoteală pentru acele suflete care dintr-un păcat au căzut în altul şi au ajuns la moartea veşnică?

Doamne, fii milostiv faţă de mine! De acum nu voi mai fi aşa de lânced! Voi merge în întâmpinarea oiţelor aflate în primejdie de păcat şi le voi readuce la staulul tău. Dar tu, Doamne, măreşte în mine zelul pentru mântuirea sufletelor, ca să suplinească prin rugăciuni şi apostolat ceea ce am neglijat până acum.

Staţiunea a VIII-a

ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Cu plâns amar, câteva femei cu copiii lor îl întâmpină pe Isus. Iar el, cu milă şi tristeţe, le spune: „Fiicele Ierusalimului, nu pe mine mă plângeţi, ci pe voi şi pe copiii voştri; căci dacă aşa se întâmplă cu lemnul cel verde, cu cel uscat ce va fi?”

Într-adevăr, dacă Isus Cristos, Marele Preot, a trebuit să sufere atât de mult pentru păcatele noastre, ce va fi cu acei preoţi care nu s-au temut de păcat şi au nesocotit viaţa harului? Nu simţi ce groaznică pedeapsă te aşteaptă? Vrei să aparţii acelora care într-o zi astfel vor vorbi munţilor: „Rostogoliţi-vă peste noi, munţilor şi dealurilor, acoperiţi-ne!” (Lc 23,30).

O, dumnezeiescule Învăţător, munţii şi dealurile sunt amvonul şi poporul care mă vor acuza într-o zi dacă nu o rup cu păcatul. Ruşinea şi remuşcarea lui îmi umple sufletul. De atâtea ori am început o viaţă nouă după spovadă, dar din cauza noilor păcate, mă transform în lemn uscat, gata să ard în iad. O, Doamne, nu te îndepărta de mine şi nu mă pedepsi după mulţimea păcatelor mele.

Staţiunea a IX-a

ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Imediat după ce a vorbit de lemnul cel verde şi de cel uscat, greutatea crucii îl doboară pe Isus pentru a treia oară. Nici acum evreii nu-l compătimesc; ba, mai mult, îl lasă sub povara crucii.

Nu te gândeşti aici la atâţia nenorociţi care cad de mai multe ori în acelaşi păcat şi vin la scaunul de spovadă cu faţa urâţită de acesta şi cad la picioarele tale? Nu fi rece şi dispreţuitor faţă de dânşii, ci arată-te milostiv faţă de ei! Este şi mai bine dacă faţă de ei eşti plin de dragoste şi le trezeşti dorinţa de a se împăca cu Dumnezeu.

Staţiunea a X-a

ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Evreii smulg cu sălbăticie hainele lipite de rănile Mântuitorului. Îi întind un pahar de vin cu fiere, dar el refuză. Aşa stă gol şi însetat pe muntele Calvar, nebunie pentru păgâni, scandal pentru evrei, iar pentru creştini, icoană de edificare. Dar tu cum stai în faţa lui Dumnezeu? Ca un preot vrednic şi demn de chemarea sa, dar care se îmbracă luxos? Care, atât în mâncare şi băutură, cât şi în locuinţă, îşi satisface toate gusturile şi confortul?

Dumnezeiescule Învăţător, tu mă înveţi despre acele bogăţii ale preoţiei mele pe care până acum nu le-am respectat suficient. Ar trebui să mă străduiesc mai mult pentru curăţirea inimii mele. Ar trebui să mă mortific mai mult în mâncare şi băutură pentru a fi perseverent.

Iartă-mă, Doamne, pentru toate păcatele comise până acum şi dă-mi harul ca să te urmez pe calea crucii tale cu evlavie şi eroism.

Staţiunea a XI-a

ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Priveşte la Mântuitorul cum, tremurând din cauza oboselii, se culcă pe cruce. Călăii, fără milă, îl răstignesc cu cuie lungi pe cruce. Aşa se pregăteşte ofertoriul vieţii lui Isus, pe care peste câteva ore îl oferă Tatălui pentru mântuirea lumii.

Dar sfânta Liturghie nu este o reînnoire a jertfei de pe cruce? Cum te pregăteşti tu pentru celebrarea sfintei Liturghii? Isus, cu puţin înainte de jertfa de pe cruce, s-a culcat pe lemnul aspru al crucii. Şi tu? Nu cumva cu câteva minute înainte de sfânta Liturghie mai leneveşti în pat? Tu îi oferi Tatălui ceresc jertfa cea mai sfântă de pe lume şi înainte de sfânta Liturghie nu poţi aduce o mortificare a simţurilor tale şi să te oferi ca jertfă de ispăşire pentru păcate?

O, dumnezeiescule Învăţător, de câte ori din vina mea şi fără nici o pregătire, fără nici o rugăciune, m-am prezentat în faţa altarului la sfânta Liturghie!

Iartă-mă, Doamne, pentru lâncezeala mea. De azi înainte nu voi mai celebra sfânta Liturghie fără o pregătire demnă.

Staţiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Suferinţa lui Isus a ajuns la paroxism. Isus atârnă pe cruce şi, în faţa întregii omeniri, se pregăteşte pentru jertfa supremă.

Priveşte cu câtă evlavie se celebrează sfânta Jertfă liturgică; prefacerea durează trei ore: trei ore se revarsă sângele lui Cristos pe lemnul crucii; trei ore se roagă Isus pe cruce pentru iertarea păcătoşilor, pentru iertarea păcatelor lumii, după care îşi pleacă fruntea şi îşi oferă sufletul Tatălui veşnic. Şi tu nici măcar o jumătate de oră nu ştii să stai cu dragoste şi evlavie la altar?

Dumnezeiescule Învăţător, la picioarele crucii, cu umilinţă îmi recunosc păcatele pe care le-am făcut la celebrarea sfintei Liturghii cu atâta răceală şi indiferenţă.

Dă-mi harul ca pe viitor să celebrez sfânta Liturghie cu evlavie spre slava Numelui tău sfânt, pentru mântuirea sufletului meu şi pentru desăvârşirea sufletelor care ascultă sfânta Liturghie.

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a

ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Iosif din Arimateea, cu teamă, coboară trupul lui Isus de pe cruce. Maria, la picioarele crucii, cu dragoste şi evlavie, ia în braţe trupul rece şi chinuit al lui Isus şi cu dragoste de mamă îl strânge la pieptul ei.

Tu cum îl cinsteşti pe Mântuitorul după Prefacere? Îl adori pe Isus măcar un sfert de oră după sfânta Liturghie? Ca sfânta Fecioară îl adori în inima ta sau în acest timp eşti preocupat de alte lucruri şi gânduri lumeşti?

O, dumnezeiescule Învăţător, cât de nerecunoscător sunt când, după sfânta Liturghie, te uit aşa de uşor pe tine, veşnica iubire. De multe ori am fost fără folos, fără evlavie la sfânta Liturghie, şi nu ţi-am mulţumit pentru harurile primite.

Dă-mi harul ca să te port în inimă cu aceeaşi dragoste cu care te-a ţinut Maria în braţe la coborârea de pe cruce şi să te port în inimă, Dumnezeul meu.

Staţiunea a XIV-a

ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Priveşte cu ochii sufletului cum este înmormântat Isus! Odinioară s-a născut într-un grajd sărac. El a dat totul ca să-i mântuiască pe toţi. Cât de uşor moare acel preot care nu a fost robul bogăţiilor lumii, care a închinat totul slujirii Domnului, pentru săraci, pentru bolnavi! Cine este acel preot pe care să-l preamărim pentru că a făcut minuni prin viaţa sa?

Dumnezeiescule Învăţător, sărăcia ta mă acuză pe mine. Inima mea este legată de bunuri lumeşti. Aş putea face mai mult pentru Biserica ta, dar inima mea este legată de multe bunuri pământeşti.

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

Rugăciune de încheiere

Dumnezeiescule Învăţător, prin meditarea pătimirii tale amare am văzut ca într-o oglindă viaţa mea preoţească. Acum văd clar cât trebuie să lucrez la desăvârşirea ei. Învăţăcelul este departe de Maestrul său.

După pilda ta sfântă şi eroică, îţi promit că voi trăi mai cu evlavie şi sfinţenie viaţa mea preoţească. Pe calea crucii tale vreau să te urmez ca să fiu cât mai aproape de tine.