Rugăciune Catolică

Cristos e osândit la moarte

1. Cristos e osândit la moarte

Căci oamenii l-au acuzat,

Deşi Pilat ştia preabine

Că Domnul e nevinovat.

2. O cruce mare i se pune

Pe umerii însângeraţi

Şi el o poartă cu răbdare

Spre-a mântui pe ai săi fraţi

3. Isus întâia oară cade,

Puterile l-au părăsit;

Prea mare e povara crucii,

Dar nu se lasă biruit.

4. În drum spre Golgota-ntâlneşte

Pe preamâhnita Maica sa;

Durere mare îl cuprinde,

Văzând cum suferă şi ea.

5. În silă, Simon din Cirene

Îi duce crucea lui Isus;

Dar când cunoaşte cine-i Domnul,

Devine ucenic supus.

6. Şi Veronica, o maramă

Cu milă-ntinde Domnului,

Pe care, drept recunoştinţă,

Se-ntipăreşte chipul lui.

7. Din nou Cristos sub cruce cade,

Caci e atât de copleşit

De-acea mulţime de păcate

Pe care noi le-am săvârşit.

8. Femei, plângând, îl înconjoară

Pe drumul greu, chinuitor;

Isus le-ndeamnă să nu-l plângă

Pe el, ci pe copiii lor.

9. Când pentru-a treia oară cade,

Călăii îl împing şi-l bat,

Şi noi ne-asemănăm cu dânşii

Atunci când facem un păcat.

10. Isus e despuiat de haine,

Iar rănile cumplit îl dor;

Şi dezbrăcat ce greu îi vine

Să stea în văzul tuturor.

11. Cristos e răstignit pe cruce

Şi curge sângele-i curat;

El suferă ca să ne spele

De răutate si păcat.

12. Pe cruce, Domnul moare-n chinuri,

De însuşi Tatăl părăsit;

Dar misiunea-ncredinţată

Prin jertfa crucii a-mplinit.

13. Când trupu-i dat jos de pe cruce

Şi-n braţele Mariei-i pus,

Cine-ar putea simţi mâhnirea

Cu care-l plânge pe Isus?

14. Isus e îngropat cu jale

Într-un mormânt nou şi curat;

Să-i dăm şi noi ca locuinţă

Un suflet bun, nevinovat.

15. O, Doamne, noi am fost pricina

C-aşa de mult ai suferit;

Dar tu, în marea-ţi îndurare,

Ne iartă tot ce am greşit

Maica sfântă-ndurerată

1. Maica sfântă-ndurerată

Stă sub cruce-nlăcrimată,

Lângă Fiu-i răstignit.

2. E cu inima rănită

De o sabie cumplită

Şi cu sufletul zdrobit.

3. Cât de tristă şi mâhnită

Fost-ai tu, Neprihănită,

Născătoare-a lui Cristos.

4. Mamă sfântă, ce mâhnire

Când vedeai în pătimire

Pe-al tău Fiu preaglorios!

5. Cine nu ar plânge oare

Când pe sfânta Născătoare

Ar vedea-o-n chin nespus?

6. Să nu simţi compătimire

Când Fecioara, în mâhnire,

Suferă cu-al ei Isus?

7. Pentru-a lumii mari păcate

Fiul ei e dat la moarte,

De durere sfâşiat.

8. Vede-n chinuri cum se frânge,

Cum îşi varsă al său sânge

Până sufletul şi-a dat.

9. Maică plină de iubire,

Dă-mi şi mie-a ta simţire

Cu-al tău chin să plâng şi eu.

10. Inima-mi să fie-aprinsă

De o dragoste nestinsă

Către Omul-Dumnezeu.

11. Fă să am mereu în minte

Toate rănile preasfinte

Ale Celui Răstignit.

12. Şi să fiu părtaş la toate

Suferinţele-ndurate

De-al tău Fiu, Isus, rănit.

13. Vreau să plâng şi eu cu tine,

Cât trăiesc să fie-n mine

Răstignitul cu-al său chin.

14. Sufletu-mi te însoţeşte

Şi cu tine el doreşte

Să împart-al tău suspin.

15. O, Fecioară-ntre fecioare,

La a ta mâhnire mare

Vreau şi eu părtaş să fiu.

16. Şi să plâng plin de căinţă

Negrăita suferinţă

A iubitului tău Fiu.

17. Răstignit cu el pe cruce

Să găsesc plăcere dulce

Bând din sângele-i curat.

18. La suprema judecată,

Roagă-te o, Preacurată,

Ca de iad să fiu scăpat.

19. Doamne-n ceasul agoniei

Dă-mi prin rugile Mariei

Harul să mă mântuiesc!

20. Iar când trupu-mi va fi rece,

Fă ca sufletu-mi să plece

În triumful cel ceresc. Amin.

Stabat Mater

1. Stabat Mater dolorosa

Iuxta crucem lacrimosa

Dum pendebat Filius.

2. Cuius animam gementem

Contristatam et dolentem

Pertransivit gladius.

3. O quam tristis et afflicta

Fuit illa benedicta

Mater Unigeniti.

4. Quae maerebat et dolebat

Pia Mater, dum videbat

Nati poenas incliti.

5. Quis est homo qui non fleret,

Matrem Christi si vederet

In tanto supplicio?

6. Quis non posset contristari,

Christi Mater contemplari,

Dolentem cum Filio?

7. Pro peccatis suae gentis

Vidit Iesum in tormentis,

Et flagellis subditum.

8. Vidit suum dulcem natum

Noriendo desolatum,

Dum emisit spiritum.

9. Eia Mater, fons amoris,

Me sentire vim doloris

Fac ut tecum lugeam.

10. Fac ut ardeat cor meum

In amando Christum Deum

Ut sibi complaceam.

11. Sancta Mater, istud agas,

Crucifixi fige plagas

Cordi meo valide.

12. Tui Nati vulnerati,

Tam dignati pro me pati,

Poenas mecum divide.

13. Fac me tecum pie flere,

Crucifixo condolere,

Donec ego vixero.

14. Juxta crucem tecum stare

Et me tibi sociare

In planctu desidero.

15. Virgo virginum praeclara,

Mihi jam non sis amara:

Fac me tecum plangere.

16. Fac ut portem Christi mortem,

Passionis fac consortem,

Et plagas recolere.

17. Fac me plagis vulnerari,

Fac me cruce inebriari,

Et cruore Filii.

18. Flammis ne urar succensus

Per te, Virgo, sim defensus

In die iudicii.

19. Christe, cum sit hinc exire,

Da per Matrem me venire

Ad palmam victoriae.

20. Quando corpus morietur,

Fac ut animae donetur

Paradisi gloria. Amen.