|
|
 |
O, Duhule Sfânt, creator,
Din cer coboară peste noi,
Revarsă harul sfinţitor,
Transformă-ne-n fiinţe noi!
Tu eşti numit mângâietor
Şi darul Domnului preasfânt,
Iubire, foc şi viu izvor
Şi alinare pe pământ.
|
|
Trimis de Tatăl iubitor,
Tu şapte daruri împărţeşti,
Cu-alesul dar al limbilor,
Pe cine vrei îl copleşeşti.
Aprinde-n simţuri vii lumini,
Ca dragostea să-şi facă loc,
Ai neputinţei noastre spini
Să-i arzi în al iubirii foc.
Alungă-l grabnic pe duşman,
Să fie pace între noi,
Condu-ne sigur la liman,
Feriţi de-al relelor puhoi.
Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut,
La fel, pe Fiul său iubit,
Tu, care, fără început,
Din ei purcezi necontenit.
Să fie Tatăl preamărit,
Precum în cer, şi pe pământ,
La fel, şi Fiul său iubit,
De-asemenea, şi Duhul Sfânt. Amin. |
|
Veni, Creator Spiritus,
Mentes tuorum visita:
Imple superna gratia,
Quae tu creasti pectora!
Qui diceris Paraclitus,
Altissimi donum Dei:
Fons vivus, ignis, caritas
Et spiritalis unctio.
Tu septiformis munere,
Digitus paternae dexterae:
Tu rite promissum Patris,
Sermone ditans guttura.
Accende lumen sensibus,
Infunde amorem cordibus:
Infirma nostri corporis,
Virtute firmans perpeti.
Hostem repellas longius,
Pacemque dones protinus:
Ductore sic te praevio,
Vitemus omne noxium.
Per te sciamus da Patrem
Noscamus atque Filium:
Te utriusque Spiritum,
Credamus omni tempore.
Deo Patri sit gloria
Et Filio qui a mortuis
Surrexit, ac Paraclito,
În saeculorum saecula. Amen. |
|
Vino, Duhule Preasfânt,
Şi trimite pe pământ
A ta luminoasă rază!
Al săracilor Părinte,
Dătător de cele sfinte,
Vino şi ne luminează.
Bunule mângâietor,
Oaspete preaiubitor,
Dulcea noastră răcorire.
Tu în trudă alinare,
În căldură eşti răcoare,
Mângâiere în mâhnire.
Peste cei ce ţi se-nchină,
Tu revarsă-a ta lumină,
Harul tău îmbelşugat.
Pentru-a omenirii vină,
Firea-ntreagă-acum suspină,
Grav rănită de păcat.
Spală ce e întinat,
Udă tot ce e uscat,
Vindecă ce e rănit.
Moaie tot ce-i împietrit,
Încălzeşte ce-i răcit
Şi îndreaptă ce-i greşit.
Celor care te cinstesc
Şi pe tine te slujesc,
Dă-le harul înşeptit.
|
|
Veni, Sancte Spiritus,
Et emitte caelitus
Lucis tuae radium!
Veni Pater pauperum,
Veni dator munerum,
Veni lumen cordium.
Consolator optime,
Dulcis hospes animae,
Dulce refrigerium.
În labore requies,
În aestu temperies,
În fletu solatium.
O lux beatissima,
Reple cordis intima,
Tuorum fidelium.
Sine tuo nomine,
Nihil est in homine,
Nihil est innoxium.
Lava quod est sordidum,
Riga quod est aridum,
Sana quod est saucium.
Flecte quod est rigidum,
Fove quod est frigidum,
Rege quod est devium.
Da tuis fidelibus,
În te confidentibus,
Sacrum septenarium. |
|
|
|