|
O, Dumnezeul meu, Treime preafericită,
vreau să te iubesc şi să fac să te iubească şi alţii.
Vreau să lucrez în folosul
şi spre cinstea sfintei Bisericii,
pentru mântuirea sufletelor pe pământ
şi eliberarea celor din purgatoriu.
Vreau să împlinesc în chip cât mai desăvârşit
sfânta ta voinţă şi să ajung la acea treaptă
a strălucitei demnităţi creştineşti,
pe care ai pregătit-o pentru mine în împărăţia ta;
cu alte cuvinte, vreau să devin sfântă.
Dar, cunoscându-mi slăbiciunea şi neputinţa,
te rog pe tine, Dumnezeul meu,
ca tu să-mi fii sfinţirea mea.
Doamne, Dumnezeul meu,
care atât de mult m-ai iubit,
încât şi pe Fiul tău unul-născut mi l-ai dat mie
ca Mântuitor şi Mire, încredinţându-mi
nepreţuita comoară a vredniciilor sale,
eu îţi ofer, Părinte ceresc, această comoară
şi, cu adâncă umilinţă, te rog să nu mă priveşti
prin alt chip decât prin sfânta sa Faţă
şi prin sfânta sa Inimă înflăcărată de focul iubirii.
În acelaşi mod, îţi ofer, Dumnezeul meu,
meritele tuturor sfinţilor din cer şi de pe pământ,
toată iubirea sfinţilor şi îngerilor
şi, mai ales, ale preacuratei Fecioare Maria,
Maica mea preadulce,
prin mijlocirea căreia îţi fac această dăruire.
Fiul ei, Mirele ei preascump,
ne-a spus când a fost printre noi:
„Orice veţi cere în numele meu de la Tatăl,
vi se va da vouă”.
Sunt sigură, deci, că ruga mea va fi ascultată. |