|
Marţea I
Mărite sfinte Antoane,
tu ai înţeles că toate făpturile sunt trecătoare
şi, renunţând de bunăvoie la un viitor strălucit,
te-ai consfinţit cu totul slujirii lui Dumnezeu
şi grijii sufletului tău.
Ajută-mă să răspund, cu toată căldura inimii
la atâtea haruri din partea lui Dumnezeu.
Mă bucur că tu ai preferat să fii sărac, smerit
şi să suferi cu Isus, decât să duci o viaţă pe placul lumii.
A-l sluji pe Dumnezeu este menirea omului pe pământ:
„Cel care are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte”.
După pilda ta, îmi propun şi eu de a nu amăgi sufletul meu
cu o fericire închipuită şi trecătoare,
ci de a-l păzi de păcat şi deşertăciune,
tinzând către o viaţă de jertfă,
cel puţin unde datoria şi virtutea o cer.
Văd, însă, că înclinarea mea spre plăceri şi viaţă zgomotoasă
mă îndepărtează adeseori de Dumnezeu
şi îmi răpeşte gustul vieţii creştineşti,
care singură este în stare
să nu piardă din vedere viaţa de după moarte.
Ataşându-mă de plăcerile lumeşti,
nu mă îngrijesc de cele sufleteşti.
Dacă până acum nu mi-am trăit viaţa iubindu-l pe Dumnezeu,
vreau de acum înainte să-l preamăresc.
Sfinte Antoane, fie-ţi milă de mine
şi dobândeşte-mi ceea ce te rog.
Isuse, te rugăm, să dezlipeşti inima noastră
de bucuriile pământeşti,
precum l-ai eliberat pe slujitorul tău Anton
de orice înclinare spre lucrurile acestei lumi.
Tu eşti izvorul bogăţiilor cereşti.
Luminează prin mijlocirea sfântului Anton mintea noastră,
ca în sfârşit să înţelegem, că toate cele pământeşti,
care de atâtea ori ne-au adus pagubă sufletească,
sunt trecătoare şi vrednice de dispreţ.
Dă-ne iubirea ta dumnezeiască şi vom putea înlătura
orice ne-ar sta în calea spre tine şi fericirea veşnică. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Se înşală cine crede că poate împăca fericirea cerească
cu acest lut (al trupului)...
darurile Duhului Sfânt
cu plăcerile pământeşti” (sfântul Bernard).
Marţea a II-a
Admirabile sfinte Antoane, în singurătatea mănăstirii tale,
s-au mirat şi îngerii de strălucirea virtuţilor tale
şi de dragostea ta către Dumnezeu.
Înflăcărează-mă şi pe mine, ca să-i slujesc şi eu cu fidelitate.
Dobândeşte-mi, în parte cel puţin,
dragostea ta către Isus cel răstignit
şi dă-mi curajul şi puterea să mă decid serios pentru Dumnezeu.
Cât de mic şi de slab mă simt faţă de tine,
care ai trăit ca un erou al lui Cristos!
Căci, chiar din practicarea virtuţii,
eu caut ceea ce este mai uşor şi plăcut,
fugind de orice jertfă cât de mică.
Ba, de multe ori, sunt fără nici o tragere de inimă
faţă de îndatoririle mele religioase,
prin care ar trebui să arăt
că mă supun atotputernicului Dumnezeu.
De câte ori nu mă împotrivesc
îndemnurilor harului dumnezeiesc care mă cheamă
să caut în toate preamărirea lui Dumnezeu
şi să-l cinstesc în faptele mele faţă de semenii mei.
Te rog din suflet, schimbă-mi această stare
şi atunci cred că voi putea obţine de la Dumnezeu
acel ajutor pentru care alerg la tine.
Isuse din Preasfântul Sacrament al altarului,
tu te jertfeşti necontenit pe altarele noastre
şi, totodată, îi înveţi prin exemplul tău pe slujitorii tăi
să fie pătrunşi de spirit de jertfă şi de lepădare de sine.
Te rugăm, aprinde în noi flacăra iubirii de Dumnezeu,
de care era înflăcărat sfântul Anton,
ca şi noi să învăţăm a lucra şi a suferi din dragoste către tine
şi să mărturisim sfântul tău nume cu statornicie şi fără frică.
Până acum am fost din nefericire, de multe ori,
descurajaţi şi abătuţi,
şi orice piedică în calea virtuţii ne-a înspăimântat.
Dar cu ajutorul harului tău voim să-ţi slujim
şi să suferim mai curând orice
decât să nesocotim sfintele datorii creştineşti. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Nu ştiţi că îngerii ne invidiază?
Nu de altceva,
ci pentru că noi putem suferi pentru Dumnezeu,
pe când ei n-au suferit niciodată pentru el”
(sfântul Francisc de Sales).
Marţea a III-a
Sfinte Antoane, exemplu de virtute
şi neînduplecat duşman al viciului!
Tu ai fost adânc pătruns de dorinţa
de a mântui şi sfinţi sufletele.
Ai milă de mine, căci eu te slăvesc
şi vreau să urmez exemplul tău.
Alerg sub scutul tău şi te rog să mă ocroteşti.
Nu mă respinge! Prin meritele şi rugăciunile tale,
stârpeşte din mine tot ce l-ar putea supăra pe Dumnezeu.
Fă ca viaţa mea şi starea mea lăuntrică să corespundă
învăţăturilor şi poruncilor credinţei noastre sfinte,
ca să pot fi recunoscător milostivirii divine.
Aceasta o doresc şi îmi propun,
dar ajută-mă în slăbiciunea mea.
Ajută-mă să înfrânez, în special,
necumpătarea la mâncare şi băutură
şi să ţin rânduiala Bisericii cu privire la post şi abstinenţă,
în spiritul mortificaţiei creştine,
iar în necazuri şi încercări să fiu răbdător.
Dobândeşte-mi de la Dumnezeu ceea ce prin tine cer stăruitor
şi-l voi slăvi şi binecuvânta cu mulţumire în vecii vecilor. Amin.
Isuse, care cauţi numai suflete smerite şi ascultătoare,
ca să săvârşeşti în ele şi prin ele minunile binecuvântărilor tale,
te rugăm prin meritele slujitorului tău Anton,
să ne dai harul să ascultăm fără şovăire de glasul tău
când ne vorbeşti prin învăţătorul infailibil al Bisericii tale
şi prin superiorii noştri rânduiţi de tine.
Iartă-ne orice nesupunere şi orice împotrivire faţă de voinţa ta.
Doboară trufia noastră şi fă-ne dispuşi
să ne lăsam conduşi de aceia care au puterea de la tine. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Când vezi ceva ce merită mustrare,
păzeşte-te să nu cazi în aceeaşi greşeală;
sau, când ai făcut-o vreodată,
caută să te îndrepţi cât mai curând”
(Imitaţiunea lui Cristos, I, 25, 5).
Marţea a IV-a
Smerenia ta eroică, sfinte Antoane,
mă îndeamnă să mă îndrept către tine
având toată speranţa că nu mă vei lipsi de ocrotirea ta,
pentru a dobândi favoarea pe care o cer de la tine.
Ca rugăciunea mea să fie mai primită în faţa Domnului,
dobândeşte-mi smerenie adâncă şi adevărată.
Isus ne îndeamnă: „Învăţaţi de la mine,
căci eu sunt blând şi smerit cu inima” (Mt 11,29).
Iar eu ce caut? Să fiu văzut, să fiu lăudat,
chiar de ar fi în dauna altora mai merituoşi,
sau când nu am nici un merit.
Lipsa de smerenie a lăsat un gol atât de mare
în viaţa mea sufletească şi a fost pricina multor rele.
Când mă simt repede jignit, când sunt răutăcios,
răzbunător şi neîngăduitor,
când nu primesc părerile şi sfatul altora,
când judec uşor pe alţii,
atunci se vede cât de mândru şi încăpăţânat sunt eu.
Mă încredinţez ţie, sfinte Antoane, şi te rog ajută-mă
să înving mândria atât de nesuferită ţie şi lui Dumnezeu.
Şi ca să lupt cu mai mare înflăcărare,
dobândeşte-mi ceea ce cu toată căldura cer de la tine.
Isuse, Regele măririi cereşti, tu te-ai umilit
şi ai ales înfăţişarea modestă a pâinii,
spre a fi întotdeauna în mijlocul nostru.
Acum ştiu pentru ce slujitorii tăi iubesc
mai ales virtutea umilinţei.
La treptele altarului a învăţat şi sfântul Anton
lepădarea de sine şi umilinţa,
care l-au înălţat până la cele mai înalte culmi
ale desăvârşirii creştineşti.
Dă-ne şi nouă harul să fugim de mândrie şi de vanitate,
care ne fac odioşi în ochii tăi, şi să fim socotiţi
printre cei smeriţi cu inima, cărora le-ai făgăduit
comorile cele mai alese ale harului tău. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Sfătuieşte-te cu un om înţelept şi conştiincios
şi lasă-te condus de cine este mai presus de tine,
decât să te iei după gândul tău”
(Imitaţiunea lui Cristos, I, 42).
Marţea a V-a
Slăvite sfinte Antoane, dragostea ta către aproapele
a fost atât de mare şi întinsă, încât te-a îndemnat să faci totul
ca să uşurezi nevoile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor.
Mijloceşte şi pentru mine şi fă să se reverse şi în inima mea
căldura unei iubiri curate către aproapele meu.
Câte suflete se pierd în întunericul nelegiuirilor,
încătuşate de vicii, amăgite de duşmanul omenirii,
pentru că nu e cine să le întindă mâna şi să le scape!
Câţi suferinzi duc cu greu suferinţa lor,
fiindcă sunt uitaţi de toţi.
Cât aş putea face şi eu, dacă n-aş fi atât de comod!
Grija de căpetenie este desigur să scap sufletul meu.
Dar sunt dator să ajut şi sufletul aproapelui meu.
Părinţii răspund de mântuirea copiilor
şi superiorii de aceea a supuşilor.
După exemplu tău, sfinte Antoane,
vreau să fiu iubitor faţă de aproapele meu,
având grijă să nu-i vatăm sufletul printr-o purtare scandaloasă,
ajutându-l şi îndemnându-l să se ţină departe de păcat,
arătându-mă totodată gata de ajutor oriunde găsesc ocazia
şi cât îmi va sta în putere să fac ceva pentru el.
Pentru iubirea pe care o aveai tu,
îndură-te şi vino în ajutorul meu, îndeplinindu-mi ruga.
Isuse, Mântuitorul nostru, tu eşti izvorul viu de fericire
şi îi umpli pe toţi care te iubesc cu bucuriile paradisului.
Te rugăm, învredniceşte-ne să te iubim din inimă.
Dar pentru a te putea iubi cum meriţi,
fă să cunoaştem că tu eşti binele cel mai înalt
şi cel mai vrednic de iubire.
Noi am fost întotdeauna leneşi şi delăsători în slujba ta
şi am fugit de greutăţi.
Tu ai făgăduit însă mângâierea ascunsă în Sfânta Taina
lăsată de iubirea ta, celor tari,
celor ce luptă curajoşi pentru onoarea ta.
De acum înainte sperăm prin meritele sfântului Anton
să luptăm fără încetare împotriva duşmanului sufletesc,
împotriva lumii şi împotriva înclinaţiilor neorânduite.
Atunci vom gusta şi noi roadele victoriei noastre,
învăţând să-l iubim tot mai mult pe Dumnezeu
şi să te preamărim în viaţa veşnică. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Când cineva cere de la tine un lucru,
fie că este superiorul tău, inferior sau egal cu tine,
departe de a te arăta jignit,
să ai grijă de să-l serveşti cu toată plăcerea”
(Imitaţiunea lui Cristos, III, 49).
Marţea a VI-a
Mi-e ruşine să vin înaintea ta, sfinte Antoane,
care ai fost atât de supus şi ascultător,
pentru că eu sunt supus numai voinţei mele
şi pierd astfel timpul preţios, fără a fi altora de mult folos,
fără merit pentru mine şi fără a-l preamări pe Dumnezeu.
Fă, iubitul meu protector, să nu mă gândesc numai la mine.
Fă ca după exemplul tău să pricep meritul supunerii
şi al ascultării din dragoste faţă de Dumnezeu,
astfel încât să-mi fie de acum înainte regula vieţii.
De unde să încep?
Desigur mai întâi în casa mea, în familia mea.
Datoriile căsniciei,
îndatoririle tuturor celor care compun o familie sunt multe.
Convieţuirea în familie cere anumite sacrificii din partea mea.
Dar cu spiritul împăciuitor, renunţând la propria-mi voinţă,
voi aduce în familie binefacerile supunerii de bunăvoie.
Voi asculta de superiorii mei
şi de aceia care au vreo putere asupra mea,
ca să-i plac astfel lui Dumnezeu,
de la care vine orice putere pe pământ.
De aceea dobândeşte-mi harul pe care ţi-l cer,
ca să pot fi mai cu băgare de seamă la sfinţirea sufletului meu.
Isuse Mântuitorule, prezent aici de faţă în Preasfânta Taină,
prin meritele şi mijlocirea patronului nostru,
a slujitorului tău Anton, te rugăm,
dă-ne harul de a rămâne statornici în slujba ta.
Isuse, mântuieşte sufletele noastre, care te-au costat viaţa.
Şi fiindcă ai făgăduit harul statorniciei acelora care te roagă
şi-ţi rămân credincioşi până la moarte, te rugăm stăruitor,
dă-ne harul de a nu lăsa să treacă vreo zi fără rugăciune
şi de a rămâne statornici în supunere faţă de legile tale.
Aceste propuneri le oferim prin mijlocitorul nostru,
sfântul Anton, şi ceea ce le lipseşte în tărie,
să dobândească el, de la mila ta dumnezeiască. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
De ce lumea are înfăţişarea răului?
Nesupunerea faţă de Dumnezeu, a făcut lumea rea...
Marţea a VII-a
Prearăbdătorule sfinte Antoane,
dorinţa ta a fost să suferi pentru Isus,
să-ţi verşi sângele pentru el,
ca să te asemeni cât mai mult cu el,
care este Regele durerilor şi al suferinţelor.
Îndură-te şi mijloceşte pentru mine
să fiu întărit cu răbdare în grijile mele,
ca să suport suferinţele,
astfel încât să-mi procure o mai mare fericire în cer.
Deosebirea între mine şi tine
este că orice nimic mă scoate din sărite,
îmi răpeşte liniştea şi mă face să mă plâng.
În nerăbdarea mea sunt de multe ori chiar nedrept:
învinuiesc pe alţii de răutate, mă las stăpânit de mânie.
Dar nu acesta este drumul vieţii
pe care ai mers tu spre sfinţenie.
Fă să fiu mai răbdător, când Dumnezeu mă încearcă.
Fă să primesc cu resemnare tot ce-mi trimite Dumnezeu,
înţelegând că este voinţa lui.
Urmând exemplul tău, mă voi stăpâni,
voi fi mai drept şi îngăduitor faţă de toţi,
iar faţă de cei care îmi vor răul,
nu voi arăta niciodată duşmănie.
Dobândeşte-mi totodată şi ceea ce cer cu atâta stăruinţă
şi te asigur că-mi voi arăta recunoştinţa,
iubindu-l şi slujindu-l cu mai multă râvnă pe Dumnezeu.
Isuse, din Preasfântul Sacrament al altarului,
care te numeşti pâinea celor tari
şi care dai slujitorilor tăi aleşi acea tărie de credinţă,
prin care ei pot îndura totul pentru tine
şi săvârşesc cele mai mari fapte de dragoste către aproapele,
te implorăm, întăreşte slăbiciunea noastră.
Prin răbdarea vrednică de admiraţie a slujitorului tău Anton,
dă-ne harul de a îndura curajos ura şi dispreţul lumii.
Dă-ne acea tărie adevărată a inimii,
care ne face gata de orice sacrificiu
şi gata de a îndura mai curând orice suferinţă,
decât să fim necredincioşi faţă de datoriile noastre de creştini.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Nu e cine ştie ce mare lucru
să trăieşti cu oamenii buni şi paşnici;
fireşte, asta le convine tuturor, căci oricine caută liniştea
şi iubeşte mai mult pe cei care sunt de acord cu el.
Dar să trăieşti în pace cu oameni surzi,
stricaţi, dezorientaţi sau cu cei care ţi se împotrivesc,
este un mare har,
o faptă plină de bărbăţie şi vrednică de toată lauda” (Imitaţiunea lui Cristos, II, 3).
Marţea a VIII-a
Sfinte Antoane, prudenţa ta mare
te-a îndrumat o viaţă întreagă
să vezi toate prin prisma vieţii veşnice,
conformându-te în toate cerinţelor legii creştineşti
şi înţelegând toate în lumina adevărurilor dumnezeieşti.
Sfatul lui Isus, să fim înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii,
tu l-ai urmat cu credinţă.
Dobândeşte-mi şi mie această virtute de care am atâta nevoie.
Să fiu fără păcat pe calea lui Dumnezeu.
Prudent ca şarpele care-şi păzeşte pretutindeni capul,
să-mi apăr şi eu totdeauna comoara cea mai preţioasă, credinţa.
Tu ştii că sunt înconjurat de atâtea primejdii.
Dar din nefericire trebuie să recunosc
că eu însumi îmi pricinuiesc cele mai multe primejdii,
căutând distracţiile.
De-aş fi mai atent în alegerea legăturilor mele
şi în frecventarea anumitor distracţii,
aş înlătura multe dintre ocaziile primejdioase
care duc la păcat.
Deschide-mi, sfinte Antoane, mintea
şi fă-mă să văd lucrurile în lumina adevărurilor veşnice.
Dobândeşte-mi, de asemenea, harul pe care îl cer
şi fă ca el să-mi ajute în a înainta pe calea spre cer.
Atotputernice Dumnezeu,
ne aruncăm înaintea tronului milei tale
şi îţi jertfim nu numai meritele noastre,
ci şi rugăciunile, suferinţele, toate faptele de pocăinţă
şi meritele slujitorului tău, Anton.
Dacă ai vrut să-l preamăreşti
în timpul vieţii sale pe pământ cu atâtea minuni,
cu atât mai mult, când i-ai dat un loc atât de strălucit în cer,
îl vei slăvi cu mult mai multe minuni.
Bunule Isus, prin mijlocirea protectorului nostru ceresc,
fă să avem parte de binefacerile puterii tale.
Nu cerem atât lucruri pământeşti,
cât mai ales minunile harului tău.
Luminează-i pe cei căzuţi, dă necredincioşilor speranţă,
păcătoşilor adevărată căinţă
şi tuturor celor care au pierdut harul tău,
puterea de a se întoarce la tine
şi de a nu te mai supăra prin vreun păcat. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
Trebuie să ţii socoteală
de slăbiciunile şi greşelile celor cu care trăieşti.
Caută să dai mai multă atenţie binelui decât răului.
Ceea ce te supără, îndreaptă cu prudenţă spre bine.
Marţea a IX-a
Sfinte Antoane, totdeauna ai arătat o cinste deosebită
către Regina cerului, pe care o numeai „stăpână”,
o iubeai ca pe o mamă şi îi cereai ajutor în orice strâmtorare.
Te rog cu stăruinţă să mijloceşti
pe lângă preasfânta Fecioară Maria să-mi asculte rugăciunea
şi să văd dobândită favoarea pe care ţi-o cer neîncetat.
Mai presus de toate aş vrea să am o adâncă evlavie
către Maica noastră preacurată,
pentru ca, ocrotit de ea şi prin mijlocirea ta,
să mă pot bucura într-o zi de fericirea veşnică în paradis.
Tu, sfinte Antoane, ai înţeles aşa de bine
să ceri lumină de la Regina cerului
şi astfel ai trecut victorios prin toate luptele şi greutăţile.
Întinde-mi acum şi mie mâna ta salvatoare.
Doamne Isuse, care de pe tronul milei şi al harului
eşti gata să primeşti rugăciunile oamenilor,
ne aruncăm înaintea ta la pământ şi te rugăm, ajută-ne!
Recunoaştem că singura cauză a sărăciei noastre sufleteşti
este lipsa rugăciunii. Nu ştim să ne rugăm.
De aceea te rugăm, prin mijlocirea sfântului Anton,
învaţă-ne să ne rugăm.
Învaţă-ne cum să ne rugăm mai bine,
ca astfel să-ţi devenim mai plăcuţi
şi să dobândim roadele rugăciunii:
binele aproapelui, sfinţirea noastră şi viaţa veşnică. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Roagă-te zilnic în cursul săptămânii):
Stăpâna şi Maica mea, mă dăruiesc ţie
şi spre a-ţi dovedi închinarea mea,
îţi consfinţesc astăzi ochii mei, urechile mele,
inima mea şi întreaga mea fiinţă.
Deoarece sunt astfel al tău, buna mea Mamă,
păzeşte-mă, apără-mă ca pe un lucru al tău.
Marţea a X-a
Sfinte Antoane, înflăcărat de o cerească dragoste
către Isus din sfânta Euharistie,
ai putut să fii spaima diavolilor
şi ai izbutit să întorci nenumăraţi păcătoşi la Dumnezeu.
Aici, la picioarele tale, te rog să aprinzi în mine
o scânteie măcar din dragostea ta către Isus,
care să distrugă în inima mea
tot ce ar sta în calea harului dumnezeiesc.
Te rog, în numele fericirii pe care ai simţit-o
strângând în braţe pe pruncul Isus
şi pentru bucuria mare ce s-a revărsat în sufletul tău,
când ai văzut cum chiar o fiinţă neînţelegătoare
se aruncă la porunca ta, spre închinare,
în genunchi înaintea sfintei Ostii,
întăreşte în mine credinţa în sfânta Împărtăşanie
şi fă să-i aduc întotdeauna cinstea ce i se cuvine.
Fă-mă să înţeleg că omul trebuie să fie unit cu Dumnezeu,
aşa cum a dorit el.
Sfânta Euharistie este cea mai desăvârşită unire cu Isus,
care de altfel ne spune clar:
„Dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului
şi nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi” (In 6,54-55).
De acum voi fi mai conştiincios
în participarea regulată la sfânta Liturghie
în duminici şi sărbători,
şi voi primi sfintele sacramente,
spre a mă întări cu harul tău în greutăţile mele sufleteşti.
Isuse Mântuitorule, care reînnoieşti zilnic
pe altarele noastre jertfa sfântă de pe cruce,
te rugăm, pentru meritele marelui sfânt Anton,
ajută-ne cu harul tău,
ca să putem lua parte în mod vrednic la sfânta Liturghie.
Aminteşte-ne întotdeauna de moartea ta dureroasă de pe cruce,
şi fă să înţelegem că numai păcatele noastre au pricinuit-o.
Învaţă-ne să ispăşim în spirit de pocăinţă păcatele săvârşite
şi să ne ferim de acum înainte de a mai cădea în ele. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Toate să le faceţi fără murmurări şi fără discuţii,
ca să fiţi fără vină şi curaţi,
copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu
în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite
între care voi apăreţi ca nişte luminători în lume”
(Fil 2,14-15).
Marţea a XI-a
Ocrotitorul meu, sfinte Antoane,
mă bucur împreună cu tine şi-i mulţumesc lui Dumnezeu
că te-a înzestrat cu atâtea daruri şi te-a răsplătit
atât de darnic cu haruri pentru virtuţile tale eroice
şi, mai cu seamă, pentru tot ce ai jertfit pentru el.
Mie îmi lipseşte atât de mult spiritul de pocăinţă.
Eu niciodată nu-mi impun o jertfă de bunăvoie,
nici măcar în felul de a vorbi.
Sunt vorbăreţ şi nu-mi înfrânez limba,
nici chiar atunci când, vorbind,
păgubesc pe alţii în bunul lor nume şi în onoarea lor.
De acum însă, vreau să mă îndrept.
Ajută-mă în slăbiciunea mea şi întăreşte-mă în luptă.
Vreau să iau asupra-mi toată truda vieţii acesteia,
ca să fiu vrednic de odihnă veşnică.
Umple-mă de mărinimie şi atunci voi da ascultare
chemării şi îndemnurilor dumnezeieşti,
căutând numai mărirea lui Dumnezeu şi folosul sufletului meu.
Dacă mijloceşti pentru mine, Isus nu va respinge cererea mea.
Isuse, vrednic de toată închinarea, Regele inimilor noastre,
care, din tăcerea şi singurătatea chivotului sfânt de pe altare,
conduci cu nemărginită dragoste şi blândeţe
sufletele slujitorilor tăi credincioşi,
şi astfel se realizează planurile providenţei tale,
te rugăm, pentru meritele sfântului Anton,
dă-ne şi nouă spiritul de pocăinţă
şi de supunere faţă de voinţa ta.
Şi precum sfântul Anton s-a resemnat cu toată supunerea
când o boală grea l-a silit să părăsească Africa
şi să renunţe la gândul de a deveni martir,
tot astfel şi noi să primim pururea
cu supunere de fiu voinţa ta preasfântă.
Fă să înţelegem că atât bucuriile cât şi încercările vieţii
sunt trimise de tine numai spre binele nostru. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Religia dezaprobă faptele, chiar şi cele mai bune,
pe care omul le săvârşeşte în loc să-şi facă datoria.
Omul nu valorează nimic în ochii lui Dumnezeu
dacă nu este ceea ce trebuie să fie” (Massillon).
Marţea a XII-a
Treizeci şi şase de ani de viaţă ţi-au ajuns, sfinte Antoane,
ca să-ţi câştigi o glorie atât de strălucită în cer.
Eu, după atâţia ani de viaţă,
n-am ajuns nici măcar la prima treaptă a vieţii sufleteşti,
mărginindu-mă la promisiunile deşarte,
fără a-mi da silinţa să le îndeplinesc.
Sunt nestatornic şi cad uşor în păcat.
Ai milă şi dobândeşte-mi harul şi puterea
să rămân credincios făgăduinţelor făcute lui Dumnezeu,
păstrându-mi sufletul departe de păcat.
Dă-mi acea mulţumire pe care ai avut-o tu,
de a fi credincios lui Dumnezeu.
Să mă simt şi eu fericit,
gândindu-mă cât de mare este acest har.
Să iubesc Biserica ta, să ţin învăţătura şi poruncile ei
şi să mă supun cu credinţă autorităţii ei,
bine ştiind ce a spus Isus apostolilor şi urmaşilor lor:
„Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă” (Lc 10,16).
Iar dacă harul pe care ţi-l cer
nu se împotriveşte mântuirii mele,
te rog, stăruie pentru mine şi îndrumează-mi intenţia,
ca să fie dreaptă şi curată.
Mântuitorule, vrednic de toată închinarea,
care eşti aici prezent în Sfântul Sacrament al altarului,
te rugăm pentru meritele şi mijlocirea protectorului nostru,
să ne dai harul să rămânem mereu credincioşi în slujba ta.
Ce ne foloseşte că ne-am născut ca membri ai Bisericii tale,
dacă nu trăim şi nu murim în prietenia ta?
Isuse, mântuieşte sufletele noastre
pe care le-ai răscumpărat cu sângele şi viaţa ta. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Fiecare îşi va primi răsplata cuvenită după munca sa”
(1Cor 3,8).
Marţea a XIII-a
Mărite sfinte Antoane,
tu eşti tatăl orfanilor şi al celor părăsiţi,
mângâietorul celor mâhniţi,
mijlocitorul mântuirii pentru cei împovăraţi de păcate,
mijlocitorul neobosit al harurilor.
Ascultă-mi rugăciunea pe care ţi-o încredinţez cu smerenie.
Primeşte-mă în rândul celor ocrotiţi de tine
şi dobândeşte de la bunul Dumnezeu
ca inima mea să se conformeze inimii sale
şi să pot înainta pe calea virtuţii,
ajungând în portul mântuirii veşnice.
Păzeşte-mă în orice primejdie sufletească şi trupească,
fii călăuza şi povăţuitorul meu în viaţă
şi mai cu seamă în ceasul morţii mele.
Ca să-ţi arăt, însă, că această rugăciune
nu o spun numai din gură, ci este izvorâtă din adâncul inimii,
îţi făgăduiesc să fac din partea mea totul
pentru a cunoaşte legea lui Dumnezeu şi a o împli.
Isuse, prezent în Preasfântul Sacrament al altarului,
care ne eşti cu adevărat tată şi iubeşti sufletele noastre
mai mult decât mama cea mai iubitoare,
te rugăm azi ca toţi părinţii să fie pătrunşi
de marea răspundere pe care o au în creşterea copiilor.
Iar copiilor dă-le spiritul de ascultare şi bunăvoinţă,
ca adevărata educaţie creştină
să-şi aducă roadele binecuvântate.
Asemenea sfântului Anton, copiii să progreseze
o dată cu vârsta în înţelepciunea şi frica Domnului,
spre mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor lor. Amin.
Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.
(Meditează zilnic în cursul săptămânii):
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui
şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Mt 6,33).
|
Marți, 22 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI