Rugăciune Catolică

O, Fecioară neprihănită,

Maica lui Dumnezeu şi maica oamenilor:

noi credem cu toată fervoarea credinţei noastre

în ridicarea triumfătoare la cer cu trupul şi cu sufletul,

unde eşti aclamată regină de toate corurile îngerilor

şi de toată mulţimea sfinţilor;

iar noi ne unim cu ei pentru a-l lăuda

şi a-l binecuvânta pe Domnul,

care te-a înălţat deasupra

tuturor celorlalte creaturi curate,

Noi ştim că privirea ta,

care mângâia matern umanitatea umilă

şi suferindă a lui Isus pe pământ,

se satură în cer de vederea umanităţii glorioase

a Înţelepciunii necreate,

şi că bucuria sufletului tău

contemplând faţă către faţă adorabila Treime,

face să tresară inima ta de o gingăşie plină de fericire;

iar noi, sărmani păcătoşi,

noi, cărora trupul ne îngreunează zborul sufletului,

te rugăm să purifici simţurile noastre,

ca să începem încă de aici, de pe pământ,

să-l gustăm pe Dumnezeu în frumuseţea creaturilor.

Noi avem încredere că pupilele tale milostive

coboară asupra mizeriilor şi neliniştilor noastre,

asupra luptelor şi slăbiciunilor noastre;

că buzele tale zâmbesc la bucuriile şi victoriile noastre;

că tu auzi glasul lui Isus spunând fiecăruia dintre noi,

aşa cum i-a spus deja ucenicului preaiubit:

„Iată-l pe fiul tău”;

iar noi, care te invocăm ca mamă a noastră,

noi te luăm, la fel ca Ioan, drept ghid,

forţă şi mângâiere a vieţii noastre muritoare.

Noi avem siguranţa vie că ochii tăi,

care au plâns pe pământul stropit de sângele lui Isus,

se îndreaptă încă spre această lume,

care este pradă războaielor,

persecuţiilor, oprimării celor drepţi şi slabi;

iar noi, în întunericul acestei văi de lacrimi,

aşteptăm din lumina ta cerească

şi din mila ta preabună

uşurare în greutăţile inimilor noastre,

în încercările Bisericii şi ale ţării noastre.

În sfârşit, noi credem că în glorie,

acolo unde tu domneşti, îmbrăcată în soare

şi încoronată de stele,

tu eşti, după Isus, bucuria tuturor îngerilor

şi a sfinţilor;

iar noi, de pe acest pământ, unde trecem pelerini,

mângâiaţi de credinţa în învierea viitoare,

privim la tine, viaţa noastră,

mângâierea noastră, speranţa noastră;

atrage-ne cu frumuseţea glasului tău,

pentru a ni-l arăta într-o zi, după acest exil, pe Isus,

rodul binecuvântat al trupului tău,

o, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie!

O, Marie, aurora lumii celei noi, maică a celor vii,

ţie îţi încredinţăm cauza vieţii:

priveşte, o, mamă, la numărul nemărginit

de copii care sunt împiedicaţi să se nască,

de săraci cărora le este greu să trăiască,

de bărbaţi şi femei victime ale violenţei inumane,

de bătrâni şi bolnavi ucişi de indiferenţă

sau de o presupusă milă.

Fă ca toţi cei care cred în Fiul tău

să ştie să vestească cu tărie şi iubire

oamenilor timpului nostru evanghelia vieţii.

Obţine-le harul de a-l primi ca dar mereu nou,

bucuria de a-l celebra cu recunoştinţă

în toată viaţa lor

şi curajul de a-l mărturisi cu tenacitate,

pentru a construi,

împreună cu toţi oamenii de bunăvoinţă,

civilizaţia adevărului şi a iubirii,

spre lauda şi gloria lui Dumnezeu,

Creatorul şi Iubitorul vieţii.